Teacher in Romania - Un blog pentru cei care mai cred in puterea educatiei

Băi idioţilor, chiar nu aveţi milă de copii?

Da, despre asta vorbim. Despre nişte idioţi care au distrus sistemul de învăţământ şi, cu toate acestea, au pretenţia că reprezintă tratamentul pentru boala de care suferă Educaţia. Cum să fii tratamentul în condiţiile în care tu eşti, de fapt, boala?

Iniţial mi-am propus să nu jignesc pe nimeni şi să folosesc un termen de adresare ceva mai moale. Dar mi s-a părut că a spune „băi nepricepuţilor” reprezintă o slăbiciune din partea mea. Să le spui nepricepuţi este prea puţin. Nici să-i cataloghezi drept idioţi nu e de ajuns. Pentru că nu sunt doar idioţi, sunt şi inconştienţi, lipsiţi total de simţul realităţii şi de ce mai este nevoie pentru a asigura o Educaţie de calitate.

Propunere la Educaţie: Marilen Pirtea, un nume care spune tot

Nu intenţionez câtuşi de puţin să stârnesc scandal şi nici nu doresc să fac pe cineva să se simtă prost, dar eu unul am ideile mele legate de acele prenume care pot fi considerate mai exotice, să le spun aşa. Când aud despre cineva că-l cheamă (în acte, lăsăm numele de alint deoparte) Gigel, Gogu, Dorel, Tudorel – mai ales în cazul în care numele de familie este Toader – Ninel, Lilian sau Loredan (şi lista ar putea continua) automat îmi fac o idee cât se poate de defavorabilă despre familia care l-a botezat astfel. Şi, desigur, nu s-a limitat doar la botez, ci i-a asigurat o educaţie. Nu mă leg de Marean sau Mariean, Giorge sau Giorgie pentru că, în unele situaţii, e vina idiotului care s-a jucat de-a secretarul de la Primărie.

Chiar avem nevoie de beţivi la catedră?

Zilele trecute directorul unui liceu din Calafat a reuşit să se facă de râs. Cam pe la nivelul unui boschetar, pentru că atunci când vine vorba de indivizi care beau până fac pe ei şi dorm pe unde nimeresc te gândeşti automat la vagabonzi. Da, că numai ăia beau ce apucă, pe unde apucă şi cad să doarmă, firesc, pe unde apucă. E plin internetul cu filmuleţe în care oamenii străzii îşi pun la bătaie toate talentele din dotare după ce, în prealabil, îşi fac plinul. Şi nu e vorba de mâncare, e vorba de hidratare cât încape.

Din păcate, domnul director a reuşit să le ia faţa boschetarilor, devenind viral – aşa cum se spune mai nou – la doar câteva ore după ce ştirea a apărut la televizor. Şi asta pentru că e cadru didactic. Sunt o mulţime de oameni pe lumea asta care apreciază astfel de spectacole. Uite, domnule, e profesor. L-ai văzut cât era de beat? L-ai văzut cum dormea cu capul pe masă şi lângă maşină? Şi unu ca ăsta este profesor…

Chiar toţi ştiu mai mult de “silva, silvae, la toamnă tataie”?

În general, la şcoală elevii învaţă tot felul de lucruri inutile. Cele mai multe dintre cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor de şcoală sunt la fel de folositoare ca frecţia pe picior de lemn. Să nu ne ascundem după deget sau după cuvinte frumoase, dar acesta este marele adevăr. Şcoala îi pregăteşte pe elevi pentru o viaţă care nu există. Şi când spun asta am în vedere faptul că şcoala nu pregăteşte elevii pentru o viaţă teoretică, oricare ar fi aceasta. Asta pentru că cei care păstoresc acest domeniu nici măcar la aşa ceva nu s-au gândit. Măcar să poată pretinde că pregătesc elevii pentru viaţă… Şi mai putem pretinde vreo viziune de la astfel de „specialişti”, care nici măcar o viziune oarecare nu au reuşit să scornească.

Cum spuneam, şcoala nu te învaţă, doar te sufocă cu un materii inutile şi, în cel mai bun caz, la finalul şcolarizării obligatorii, absolventul va deţine un bagaj consistent de cunoştinţe, dar cât se poate de inutile în ceea ce va dori să facă pe mai departe.

Dar bagajul este consistent şi, în ochii unora – inclusiv în ochii multora care lucrează în sistem – asta înseamnă ceva… Cât de ceva înseamnă, ar fi bine să-i întrebaţi pe amărâţii care şi-au tocit coatele pe băncile gimnaziului şi liceului şi, într-un final, au fost siliţi să eşueze pe post de funcţionari mărunţi sau confecţioneri la firme de prestigiu specializate în producţia de textile.

De ce „Let’s do it Romania” este o mare porcărie

Da, chiar aşa. Chiar aşa am scris. „De ce „Let’s do it Romania” este o mare porcărie”. De ce anume am scris asta? Pentru că asta este părerea mea despre această măreaţă acţiune. Pentru cei care au răbdare să lectureze până la sfârşit voi oferi şi detalierile de conţinut necesare.

Zilele acestea am fost cam prins cu treburile şi am uitat. Abia pe seară am aflat de la televizor că treaba cu „Let’s do it Romania” a mai înregistrat o ediţie. Una de succes, aşa cum au ţinut să precizeze organizatorii. Care succes a fost concretizat în mormane de gunoaie adunate cu ajutorul voluntarilor, cei mai mulţi elevi de gimnaziu.

Saci de gunoaie şi veselie mare. Am mai curăţat încă o dată România. Care, fără această acţiune minunată, ar deveni o adevărată groapă de gunoi. Şi, desigur, politicienii nu au ratat şansa de a face ceva campanie electorală deşi responsabilitatea pentru gunoaiele care ne-au invadat le revine în totalitate.

Şi unul ca ăsta a fost ministru al Educaţiei…

Din când în când mai răsfoiesc şi eu câte un ziar. Mai mult virtual decât fizic, dar mai citesc şi eu presa. Şi la un moment dat am dat peste o ştire care, la prima vedere, părea produsă în laboratorul unui site de umor. Cică adevăratul criminal în cazul de la Caracal ar fi preşedintele Iohannis. Afirmaţia îi aparţine avizatului – păi de putea altfel? – Liviu Marian Pop, fost lider de sindicat şi fost ministru al Educaţiei Naţionale. Ştiţi, ăluia care i se mai spune şi Genunche, individul care a reuşit să inducă în profesori teama că va fi mai eficient în ruinarea Educaţiei decât Ecaterina Andronescu. Noroc că nu a pierdut prea mult timp pe la Minister, că reuşea să dovedească imposibilul…

Cică individul a stat de vorbă cu nişte tineri români aflaţi la studii prin Danemarca. Sincer, mă îndoiesc că Liviu Pop este capabil să identifice Danemarca pe o hartă a Europei, dar asta e altă parte a problemei.

Problema adevărată e reprezentată de concluzia la care a ajuns Pop după ce a stat de vorbă cu tinerii respectivi. Cică autorul moral al crimei de la Caracal este preşedintele Iohannis. Dacă preşedintele ţării s-ar fi implicat corespunzător, tragedia nu ar mai fi avut loc. Lăsaţi Guvernul, lăsaţi Ministerul de Interne, preşedintele Iohannis e vinovat de moartea Alexandrei. Cam acesta a fost mesajul lui PLM. Pop Liviu Marian…

Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare

Ştirea conform căreia doi elevi din satul mare au fost atacaţi cu spray lacrimogen chiar de către învăţătoarea lor a devenit virală la scurt timp după ce a fost lansată în spaţiul public. Şi, aşa cum era de aşteptat, spiritele s-au cam încins pe marginea subiectului. Au fost mulţi care au găsit că e ceva de râs în toată afacerea asta. Unii s-au grăbit să-i recomande să se angajeze la Jandarmerie, pentru că acolo nu numai că nu riscă nimic dacă gazează copii, femei sau bătrâni, dar are toate şansele să facă rost de promovare.

Alţii s-au repezit să înfiereze tot ceea ce înseamnă cadru didactic în ţara asta. În logica lor strâmbă au ajuns să considere că dacă un cadru didactic a comis o asemenea tâmpenie, e clar că te poţi aştepta la activităţi asemănătoare de la orice alt dascăl. Personal, consider că astfel de specialişti în gândire nu sunt cu nimic mai prejos decât învăţătoarea din judeţul Satu Mare. Care, apropo, a fost reţinută de Poliţie. Pentru cât timp? Nu se precizează. Cică iniţial pentru 24 de ore cu propunere de arestare preventivă. Apoi nu s-a mai comunicat nimic…

Glume de idioţi pe seama profesorilor, elevilor şi părinţilor

Azi, la prima oră, m-a sunat un fost coleg de cancelarie. Şi, după ce mi-a dat „Bună ziua” omul a atacat direct:

-Nu poţi să-mi faci şi mie rost de un loc de muncă? Pe camion, dacă se poate, că mă apuc să fac şcoala de şoferi profesionişti…

Nu prea stă în puterea mea să fac rost de locuri de muncă. Am găsit pentru mine, dar pentru alţii… În fine, i-am spus că voi face tot ceea ce îmi stă în putere. Şi chiar asta voi face. Însă l-am întrebat de ce vrea să fugă din sistem. În treacăt fie spus, acum vreo zece ani omul îmi tot explica ce bine este în învăţământ. Dar să lăsăm asta…

-Omule, nu mai pot. Chiar nu mai pot. M-am săturat până peste cap de toţi şi de toate. Vreau să las catedra şi să-mi găsesc ceva de făcut. Nu contează ce, în momentul ăsta sunt aşa de disperat că m-aş angaja şi gunoier sau la spaţii verzi.

Minuni de toamnă la încadrare

Zilele trecute am aflat de la un fost coleg că la una dintre şcolile la care am lucrat s-a petrecut un fel de minune. Spun un fel de minune pentru că mi-e cam silă să asociez ceea ce s-a întâmplat la şcoala respectivă cu un miracol în adevăratul sens al cuvântului.

Concret, la şcoala respectivă, angajaţii pensionari reprezintă o treime din personal. Iar din acea treime circa jumătate au sărit de şaptezeci de ani.

Informaţia asta m-a cam pus pe gânduri şi, între două curse cu camionul, m-am apucat de făcut cercetări. Nu foarte profunde, recunosc. Nu dispun de timpul necesar şi nici de logistica necesară. Dar, concret, am sunat o parte dintre colegii de serviciu şi i-am întrebat nevinovat cum e treaba pe la ei în ceea ce priveşte încadrarea. Şi, că tot veni vorba, cum staţi cu pensionarii?

Se anunţă un an şcolar dezastru

Luni, 9 septembrie, începe şcoala. Pentru elevi, deoarece profesorii au fost chemaţi la şcoală încă de la începutul lunii.

Începe un an şcolar care ameninţă să fie mult mai prost decât cei care l-au precedat. Şi dacă ne gândim că au fost nişte ani foarte nocivi, e clar că viitorul nu arată bine nici pentru cel mai exaltat dintre optimişti.

Probleme au fost şi vor mai fi, dar ca anul acesta…

În primul rând, anul şcolar începe fără un ca ministerul Educaţiei să aibă în fruntea lui un ministru. Unul desemnat în adevăratul sens al cuvântului şi nu sorogatul de Breaz. Breaz e ministru interimar, adică genul de ministru care ţine locul cald până se oboseşte cineva să-şi asume portofoliul Educaţiei.