Domnilor profesori, nu uitaţi, programul săptămânal de lucru e de patruzeci de ore

Program de lucru de opt ore sau, în total, patruzeci de ore pe săptămână. Pe vremea când lucram la catedră eram exasperat de precizările astea de care am avut parte la fiecare consfătuire pe disciplină la început de an şcolar. Şi la fiecare întâlnire cu formatorii în cadrul acelor cursuri de formare profesională pe care, personal, le găsesc complet inutile. Cât timp individul nu are vocaţie de dascăl, nu doreşte să lucreze la catedră şi vede în meseria de dascăl doar o oportunitate, acel personaj nu va deveni niciodată profesor în adevăratul sens al cuvântului, indiferent de câte cursuri de formare profesională va avea parte.

Am ajuns să-i dispreţuiesc pe acei inspectori şcolari sau formatori care ţineau să ne precizeze că, deşi catedra este formată din optsprezece ore, noi, profesorii, suntem plătiţi pentru patruzeci de ore pe săptămână. Asta pentru că acei oameni, care veneau cu astfel de precizări – uneori la modul agresiv – aveau pretenţia că lucrează în învăţământ şi cunosc foarte bine realităţile  din sistem.

Programul de patruzeci de ore pe săptămână este readus pe tapet de fiecare dată când cadrele didactice cer măriri de salariu sau îşi strigă nemulţumirile faţă de ceea ce se întâmplă în şcolile din România. Fiţi atenţi, că voi trebuie să lucraţi patruzeci de ore şi nu doar optsprezece cum faceţi în mod obişnuit. Iar afirmaţiile aparţin unor personaje care susţin că ştiu ce înseamnă să fii cadru didactic.

În situaţia în care inspectorii, secretarii de stat, liderii de sindicat, formatorii şi chiar unii directori au impresia că programul de lucru al unui profesor este de optsprezece ore pe săptămână, ce pretenţii poţi să mai ai  de la unii părinţi sau privitori de pe margine care, deşi nu au păşit în viaţa lor într-o sală de clasă cu catalogul în mână, îi invidiază pe profesori.

—Ce bine e să fii profesor… Ai patru ore pe zi sau chiar mai puţin. Te duci la opt la şcoală, la unsprezece, douăsprezece eşti acasă. Salariu frumuşel, că doar nu lucrează pentru salariul minim pe economie, vacanţă toată vara… Să tot fii profesor. Nici măcar patru ore pe zi…

Da, nu poţi cere unuia care de pe margine să înţeleagă ce înseamnă să fii profesor; omul nu are de unde să ştii că, după ce pleci de la şcoală, acasă te aşteaptă adevăratul calvar. Tone de hârţoage, teste de conceput şi de corectat, de interpretat, de făcut analize şi grafice care nu te ajută cu nimic în munca de la catedră dar care trebuie făcute pentru că aşa au decis nişte genii care în viaţa lor nu au predat o lecţie. Şi nu scapi doar cu atât. Trebuie să pregăteşti lecţiile pentru a doua zi, mai trebuie să pregăteşti un material pentru comisia metodică, mai ai rapoarte de făcut, de contabilizat absenţe. Poate că mai trebuie să lucrezi până dincolo pe miezul nopţii pe vreo platformă de e-learning pentru că ai făcut greşeala să te înscrii la un curs de perfecţionare (sau formare, cum i se spune mai nou). Şi trebuie să rezolvi tot felul de aplicaţii, să dai tot felul de teste care nu au nicio legătură cu ceea ce faci la clasă dar se cheamă că te-ai perfecţionat.

Sfârşitul de săptămână nu te prea prinde acasă. Ai de participat la cercuri pedagogice (sau poate că e rândul tău să susţii activitatea de cerc), poate trebuie să mergi la cursul de perfecţionare de la CCD – Casa Corpului Didactic – sau eşti nevoit să mai faci o facultate. Nu pentru că ţii neapărat să ai casa plină cu tapet de calitate, dar printre ameninţările la adresa celor care lucrează în învăţământ se numără şi scăderea numărului de clase şi de ore aşa că, dacă mai ai ceva ani până la pensie, e bine să faci o reconversie profesională. Pe banii tăi, normal, pentru că statul are alte griji şi e prea puţin interesat de resursa umană din învăţământ care – nu-i aşa? – lucrează doar trei-patru ore pe zi. Pe timpul tău – doar faci asta pentru tine, nu pentru şcoală…

Şi câte şi mai câte… Să nu uităm de activităţile educative care, dacă e să ne luăm după mintea celor care administrează domeniul, ar trebui să ne ocupe tot timpul. Lăsaţi orele de curs, faceţi activităţi extra-şcolare. Cinstiţi cum se cuvine orice zi, orice moment. Nu spun că activităţile extra-şcolare sunt rele dar ocupă prea mult timp. Atât din timpul elevului – care şi aşa e sufocat cu tot ceea ce trebuie să facă la şcoală, acasă şi pentru alte activităţi – cât şi din timpul profesorului, care trebuie să se ocupe de toate acestea. Probabil cei de la minister sau inspectorate îşi imaginează că serbările şi activităţile se fac cu de la sine putere, fără nicio implicare, fără niciun consum de resursă cronologică. Asta să nu mai pomenim de maldărul de maculatură care trebuie produs pe lângă fiecare activitate.

Iar inspectorii, formatorii, liderii de sindicat şi cei de prin ministere ne spun că trebuie să lucrăm patruzeci de ore pe săptămână. Ştiţi ce? Au dreptate… Oameni buni, lucraţi doar patruzeci de ore pe săptămână, niciun minut mai mult. Cum acumulaţi cele douăzeci şi două de ore în plus faţă de catedră, lăsaţi baltă orice altă activitate. Nu mai pierdeţi nopţile şi zilele pretins libere sacrificându-vă pe altarul educaţiei pentru că cei de la Minister şi Inspectorat au spus clar: trebuie să munciţi doar patruzeci de ore pe săptămână. Şi precizează mereu „sunteţi plătiţi pentru o activitate de patruzeci de ore pe săptămână”. Păi, dacă aşa stau lucrurile, de ce să munciţi în plus? De ce să nu ne limităm la cele patruzeci de ore legale? Dacă vine ceva să întrebe de ce vreo hârţoagă anume nu e gata, putem să le spunem frumos:

—Eu atât am putut să fac în patruzeci de ore pe săptămână. Dacă nu mă credeţi, încercaţi să faceţi mai mult decât mine. Dar să nu ne limităm doar la hârtii, ci să avem în vedere şi orele la clasă – sunt optsprezece pe săptămână la care se mai adugă şi dirigenţia, şi ODP-ul (ore la dispoziţia părinţilor) – şi pregătirea pentru lecţii, şi pregătirea activităţilor extra-şcolare…

În concluzie, programul de lucru în învăţământ e de patruzeci de ore. Să nu ignorăm asta pentru că nimeni nu plăteşte ore suplimentare…

One thought on “Domnilor profesori, nu uitaţi, programul săptămânal de lucru e de patruzeci de ore”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *