“Salariile au crescut cu 140%”. Dar de preţuri ce spuneţi?

Sincer, refrenul celor de la guvernare m-a adus la exasperare. Gaşca de parveniţi care a confiscat puterea şi se comportă ca şi cum nu ar mai părăsi în veci ciolanul nu ştiu decât o singură expresie.

“Am crescut pensii şi salarii”. Am crescut pensii şi salarii. Nimic altceva, doar “am crescut pensii şi salarii”. Niciun cuvânt, dar absolut niciunul despre cum au crescut preţurile. Ca şi cum treaba asta nu i-ar privi personal ci e doar din vina statului paralel.

După o lungă perioadă în care a ignorat semnalele venite din partea sindicatelor, cei de la MInisterul Educaţiei au binevoit să răspundă oficial la revendicările FSE. Federaţia Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret” pentru cei care nu lucrează în sistem sau hibernează prin Inspectorate.

De fapt, vorbim despre bătaie de joc şi nu despre un răspuns ca atare. În condiţiile în care cei de la FSE au cerut Ministerului să acorde sporul de solicitare neuropsihică pentru tot personalul din învăţământ, oficialii din Educaţie au venit cu replica deja răspuflată. “Au crescut salariile din învăţământ”.

Continue reading ““Salariile au crescut cu 140%”. Dar de preţuri ce spuneţi?”

Pixul jos, domnilor profesori!

Cu ceva ani în urmă am fost nevoit să particip la un curs de formare. Aveam nevoie de ceva credite, era tot mai evident că în postul pe care predam va intra în restrângere şi aveam nevoie de dosar pentru a „prinde” ceva la pretransfer. Aşa că adunam puncte oriunde găseam; chiar şi noaptea visam că fac cursuri de perfecţionare şi activităţi aducătoare de puncte. Până la urmă goana după puncte s-a dovedit inutilă; am plecat din sistem înainte de a fi nevoit să-mi fac dosarul de restrângere de activitate. Sincer, mi-ar fi plăcut să rămân la catedră, dar am găsit oportunităţi exact acolo unde nu mă aşteptam.

Însă să revin la cursul de formare cu care am început. O duduie nu foarte înaltă dar incredibil de voluminoasă a început să-şi facă treaba prin a se răsti la noi. Efectiv asta a făcut. A început să se răstească. Noroc că era ceva mai joasă decât banca din spatele căreia vorbea, prin urmare efectul a fost mult diminuat şi colegii erau mai degrabă amuzaţi de faptul că auzeau vorbind pe cineva greu de văzut decât înfuriaţi de mesajul şi tonul formatoarei.

Continue reading “Pixul jos, domnilor profesori!”

Educaţia începe din familie

Zilele trecute am ajuns pe la spital. Probleme de sănătate, se întâmplă şi la case mai mari. La cele foarte mari, dacă se întâmplă, nu ai de unde şti; oamenii politici se tratează în străinătate.

N-o să vorbesc prea mult despre ce înseamnă să fii suferind în ziua de azi. Cine a ajuns măcar odată pe la spital ştie foarte bine ce înseamnă să fii umilit pe banii tăi. O să povestesc despre proasta creştere.

În mulţimea care-şi aştepta rândul (poate nu o să vă vină să credeţi dar  la Urgenţe în România se aşteaptă şi câte opt ore) erau şi doi elevi. Cel puţin aşa păreau. Nu cred că aveau mai mult de şaisprezece ani şi aveau la ei ceva băgăjele  care, dacă erau privite atent şi cu foarte mare indulgenţă, puteau fi asimilate unor ghiozdane.

Continue reading “Educaţia începe din familie”

Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice

E ştiut de când lumea că o faptă rea atârnă mai greu decât o mie de fapte bune. Din păcate, nu trece o zi fără ca în mass-media să apară “isprăvi” ale unor cadre didactice, fapte care întinează şi mai mult imaginea deja şifonată a învăţământului românesc.

Există o mulţime de cadre didactice oneste, dedicate meseriei, care îşi fac treaba cum nu se poate mai bine. Din păcate e cam dificil să le observi şi apreciezi munca din cauza unor personaje care nu au ce căuta în învăţământ şi ale căror fapte reprobabile se răsfrâng asupra tuturor dascălilor. N-ai să vezi prea mulţi români vorbind despre un profesor care a reuşit să obţină elevi olimpici, dar tot românul are ceva de spus despre violatorii, beţivii şi incapabilii de la catedră. Şi nu de bine, desigur.

Continue reading “Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice”

De la “eu nu sunt de vânzare” la “nu eu am propus asta”

Ecaterina Andronescu este unul dintre motivele care m-au determinat să renunţ la a mai fi profesor. Nu a fost singurul motiv, nu a fost cel mai important motiv, dar Ecaterina Andronescu este unul dintre motivele care m-au determinat ca, după mai bine de două decenii la catedră, să-mi caut de lucru în alt domeniu.

Nu credeam că voi face asta, cel puţin nu după ce am trecut de patruzeci de ani dar s-a întâmplat. S-a întâmplat (şi) din cauza Ecaterinei Andronescu. Care a reuşit să arunce în desuet ideea de reformă a sistemului de învăţământ.

Care Reformă? Ministrul, care nu a lucrat nici măcar o zi ca profesor în preuniversitar, a demonstrat că singurul interes pe care îl reprezintă este cel al învăţământului universitar. Practic, singurul scop al Ecaterinei Andronescu e să salveze catedrele profesorilor universitari. Proiecte de reformă în adevăratul sens al cuvântului nu există.

Continue reading “De la “eu nu sunt de vânzare” la “nu eu am propus asta””

Gest şocant făcut de un director schimbat din funcţie

Un director de la o şcoală din Videle a reuşit să scandalizeze prin comportamentul său nu doar corpul profesoral, ci întreaga comunitate. Profesorul P. V a ales să protesteze într-un mod inedit împotriva faptului că a fost eliberat din funcţia de director pe criterii politice, el fiind înlocuit cu o vecină de scară a premierului V. V. D.

Continue reading “Gest şocant făcut de un director schimbat din funcţie”

Ce înseamnă, de fapt, creşterea de 25% la salariile cadrelor didactice

Zilele acestea pe reţelele sociale s-a rostogolit un val de revoltă. Unul ambalat într-o pătură groasă de ignoranţă şi neatenţie. Asta să nu spun altfel…

O mulţime de cadre didactice s-au interesat dacă vreun coleg de la altă şcoală – eventual din alt judeţ – şi-a primit salariul mărit cu 25%. Pentru că aşa au înţeles ei că se va întâmpla zilele acestea, vor primi salariul pentru ianuarie, un salariu majorat cu douăzeci şi cinci de procente. Cică aşa au auzit pe la televizor, au citit pe nu ştiu ce site sau li s-a spus de către cineva care “ştie mai bine”.

Prin urmare, multe cadre didactice s-au revoltat la culme când şi-au primit fluturaşul cu salariul pe Ianuarie. Care salariu nu s-a mărit nici pe departe conform aşteptărilor. De fapt, în afară de norma de hrană, e cam dificil să descoperi altă mărire. Şi de aici a început revolta de pe Internet.

Continue reading “Ce înseamnă, de fapt, creşterea de 25% la salariile cadrelor didactice”

Doamna Andronescu, nimic despre miniştrii care au luat doi la titularizare?

Ecaterina Andronescu ţine neapărat să demonstreze că se pricepe de minune să readucă învăţământul pe linia de plutire. Asta după ce învăţământul a ajuns unde a ajuns tocmai în urma strădaniilor doamnei respective. Care ţine neapărat să-şi vadă numele trecut în istorie, cu menţiunea “groparul învăţământului românesc”.

Doamna Ecaterina Andronescu este – şi va rămâne – un monument de perseverenţă. Din păcate nu vorbim de perseverenţă pozitivă; de unde aşa ceva în asociere cu numele Ecaterinei Andronescu? Pentru că nu a reuşit să termine învăţământul românesc atunci când i s-a oferit prima ocazie, Andronescu a făcut ce a făcut şi a revenit pe portofoliul Educaţiei. Asta în condiţiile în care, mai înainte, a reuşit să lase impresia că ar fi unul dintre cei mai redutabili adversari ai lui Dragnea.

Continue reading “Doamna Andronescu, nimic despre miniştrii care au luat doi la titularizare?”

Doamna Andronescu, ca în Japonia vrem şi noi

Zilele trecute, împreună cu câţiva foşti colegi de serviciu, am avut o discuţie destul de lungă pe marginea năzbâtiilor imaginate de ministrul Eduaţiei, Ecaterina Andronescu. Care ţine cu tot dinadinsul să-şi merite porecla de „Groparul învăţământului românesc”.

Ultima idee? Cred că ştie toată lumea; Andronescu şi-a pus în cap să-i evalueze pe profesori după modelul japonez. Cică a găsit ea în legislaţia niponă ceva articole care i-au plăcut. Cică în Japonia, odată la trei ani, profesorii schimbă şcolile. Şi profesorii cei mai buni sunt trimişi la şcolile cu probleme. A, şi să nu uităm că în Japonia profesorii sunt evaluaţi odată la zece ani. Un examen pe disciplina pe care o predau şi unul din pedagogie. Se ştie că pedagogia evoluează.

Continue reading “Doamna Andronescu, ca în Japonia vrem şi noi”

Când un profesor greşeşte, e bine să se găsească în partidul potrivit

Teoretic, toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Dar în România unii sunt mai egali decât alţii iar marea diferenţă o face, cel mai adesea, carnetul de partid. Dacă e roşu şi mai scrie ceva şi de PSD, atunci totul este în regulă.

Doresc să supun analizei celor care îmi mai citesc blogul (şi cărora le mulţumesc cu această ocazie) două incidente petrecute anul trecut, incidente care-i au în centrul lor cadre didactice.

Primul incident – să-i spunem aşa – s-a petrecut în nordul ţării, în judeţul lui Eminescu. Cătălina Hodan, inspector la ISJ a fost acuzată de părinţii unei fetiţe cu dizabilităţi că a făcut terapie „doar pe hârtie” cu aceasta. Şi acuzaţiile nu se opresc aici. Doamna inspector a fost acuzată că a falsificat semnăturile de pe situaţiile lunare în baza cărora a fost plătită. Şi nu vorbim de  o situaţie întâmplătoare ci vorbim de trei ani de impostură şi falsuri.

Continue reading “Când un profesor greşeşte, e bine să se găsească în partidul potrivit”