Când un profesor greşeşte, e bine să se găsească în partidul potrivit

Teoretic, toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Dar în România unii sunt mai egali decât alţii iar marea diferenţă o face, cel mai adesea, carnetul de partid. Dacă e roşu şi mai scrie ceva şi de PSD, atunci totul este în regulă.

Doresc să supun analizei celor care îmi mai citesc blogul (şi cărora le mulţumesc cu această ocazie) două incidente petrecute anul trecut, incidente care-i au în centrul lor cadre didactice.

Primul incident – să-i spunem aşa – s-a petrecut în nordul ţării, în judeţul lui Eminescu. Cătălina Hodan, inspector la ISJ a fost acuzată de părinţii unei fetiţe cu dizabilităţi că a făcut terapie „doar pe hârtie” cu aceasta. Şi acuzaţiile nu se opresc aici. Doamna inspector a fost acuzată că a falsificat semnăturile de pe situaţiile lunare în baza cărora a fost plătită. Şi nu vorbim de  o situaţie întâmplătoare ci vorbim de trei ani de impostură şi falsuri.

Cel de-al doilea caz îl are în centrul său pe profesorul din Olt care a devenit celebru pentru că elevii cu care s-a dus la Alba Iulia pentru a sărbători Centenarul au ajuns să doarmă la Catedrală. Poate că incidentul ar fi fost trecut cu vederea însă unui copil i s-a făcut rău şi datorită celor de la Urgenţe cazul a devenit viral, ceea ce a determinat o reacţie promptă din partea proaspătului ministrul al Educaţiei, doamna Ecaterina Andronescu. Care, cu vehemenţă tovărăşească şi mânie proletară a ţinut să precizeze că e vorba despre lipsă de responsabilitate crasă şi că Inspectoratul va face o anchetă. O anchetă în urma căreia profesorul şi directorul şcolii s-au ales cu mustrări scrise. Se putea şi mai rău…

Sincer, l-am compătimit pe profesorul respectiv. Nu-l cunosc personal, nu am idee cine este dar, când am auzit-o pe Andronescu dându-şi cu părerea pe marginea subiectului, m-am temut ca nu cumva omul să-şi piardă locul de muncă. Au mai fost cazuri de miniştri care au dispus concedierea unor profesori înainte de a fi demarată o anchetă în adevăratul sens al cuvântului şi ignorându-se prezumţia de nevinovăţie.

Şi acum apare diferenţa pe care numai un carnet de partid o poate face. Vorbim despre două cadre didactice care au greşit şi împotriva cărora s-au luat unele măsuri. Inspectorul Hodan şi-a dat demisia pentru a nu pune Inspectoratul într-o lumină proastă. Firesc, la urma-urmei. Însă e nefiresc faptul că singura sancţiune dispusă a fost să dea banii înapoi. Ceva de genul „dacă nu te prindeam, rămâneai cu banii”.

Asta în condiţiile în care vorbim despre ceva premeditat, o infracţiune în formă continuată. Inspectorul a încasat bani timp de trei ani de zile fără să-şi facă măcar o zi treaba pentru care a primit bani lună de lună. Nu vorbim de o rătăcire de moment ci de ceva planificat. Vorbim de o infracţiune în adevăratul sens al cuvântului dar împotriva doamnei în cauză nu s-a deschis niciun dosar penal. Nici pentru fals şi uz de fals, nici pentru delapidare (sau ce anume înseamnă fapta ei). Ministrul Educaţiei nu şi-a dat cu părerea, n-a vorbit despre nesimţire şi lipsă crasă de responsabilitate. De ce anume? Pentru că fostul inspector făcea parte din gaşca lor, a celor de la PSD. Carnetul de partid a făcut diferenţa. Fără dosar penal, doar sancţiuni administrative minime.

În cazul profesorului din Olt nu putem vorbi în niciun caz de ceva premeditat. Omul a ţinut să-şi ducă elevii la Centenar dar din motive pe care nu le-a putut gestiona prea bine a ajuns să doarmă în catedrală. Poate că nu l-a dus capul, poate că nu a avut suficientă viziune pentru a anticipa ce înseamnă Alba Iulia în zi de Centenar. Şi-o fi imaginat că oraşul e la fel de liber ca în orice altă zi sau poate a mizat pe faptul că trenurile CFR-ului circulă mai mult goale şi  nu vor fi probleme cu transportul. E drept, respectivul era responsabil pentru siguranţa elevilor pe care i-a dus la Alba Iulia dar, repet, nu vorbim de ceva premeditat. Una e să fii puţin depăşit de evenimente şi alta e să falsifici cu bună ştiinţă semnături pentru a încasa bani nemunciţi.

Cu toate acestea, mânia ministrului s-a îndreptat împotriva celui care a greşit din inconştienţă. Nimic despre faptele cu premeditare. De ce anume? E chiar aşa de greu de ghicit?

P. S. Cercetând pe net am aflat că profesorul din Olt a scăpat cu mustrare scisă, adică un soi de sancţiune simbolică. De unde se poate trage concluzia că există clemenţă şi pentru cei mici…

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *