Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Chiar aşa? Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Un posibil răspuns ar putea fi cel oferit de mai multe ori până acum de domnul Liviu Dragnea. “Atâta poate ţara asta”. Ţara asta care poate plăti salarii uriaşe pentru unii dintre fericiţii angajaţi la stat, ţara ce poate plăti pensii speciale de zeci de mii de lei sau chiar euro unor pensionari privilegiaţi nu poate plăti mai mult pentru lefurile profesorilor.

Ştiu, unii vor spune că salariile profesorilor au crescut simţitor în ultima vreme. Adevărat, dar asta dacă facem abstracţie de creşterile şi mai simţitoare de preţuri. Iar dacă ne raportăm doar la puterea de cumpărare putem spune că, de fapt, salariile au scăzut. Cu salarii mărite cumpărăm mai puţin. Trist, dar cât se poate de adevărat.

Cât despre pensiile profesorilor, ce să mai spun? Sunt de-a dreptul jenante. În ultimii ani, prea puţini dintre colegii mei ieşiţi la pensie au încasat ceva mai mult de o mie şase sute de lei. Se pare că, în ceea ce-i priveşte pe profesori, aceasta tinde să devină pensia maximă. Pentru că, normal, atât poate ţara asta.

E bătaie de joc ceea ce se întâmplă. În condiţiile în care pensiile sunt şi aşa foarte mici, mai sunt şi subminate de inflaţie şi creşterea galopantă a preţurilor întrţinute cu bună ştiinţă de cei care, cu aroganţă, se pretind conducătorii României. Profesorii au fost şi rămân bătaia de joc a guvernelor care s-au perindat la conducerea României şi lucrurile nu se vor schimba prea curând.

Sistemul de pensii e în colaps şi supravieţuieşte numai graţie împrumuturilor externe. Când nu ne va mai împrumuta nimeni bani foarte probabil pensionarii vor fi lăsaţi în grija nepoţilor, aşa cum sugera, cu aproape un deceniu în urmă, un anume Sebastian Lăzăroiu. Din păcate – da, din păcate – vor exista şi pensionari fericiţi. Există şi acum, e vorba despre acei pensionari speciali, acei indivizi care sfidează Articolul 16 din Constituţia României. Da, exact acel articol care precizează “Nimeni nu este mai presus de lege”.

Şi totuşi, există persoane “mai presus de lege”. Şi nu pot să nu mă întreb de ce profesorii nu au şi ei parte de pensii speciale. Asta în condiţiile în care au parte de stres la locul de muncă.

E puţin probabil ca cineva din afara sistemului să înţeleagă la ce stres este supus un cadru didactic. Personal, deşi nu mai lucrez de mai bine de doi ani în sistem, încă mă resimt. Chiar dacă acum programul e adesea mai lung decât cel de pe vremea când eram profesor, mă simt mai relaxat.

Ca profesor trebuie să faci faţă la o mulţime de factori de stres. Dacă eşti profesor la liceu, eventual la un liceu tehnologic stresul este mult mai mare. Elevii nu mai au bun simţ, nu mai au frică de nimic. Ştiu că legea îi protejează şi au aflat şi despre finanţarea per elev astfel mai ştiu că şi dacă îşi fac de cap nu vor fi exmatriculaţi. Şcoala are nevoie de elevi, nu elevii de şcoală; aceasta este, de fapt, noua paradigmă a educaţiei din România.

Ca profesor eşti umilit de părinţii elevilor. Ştiu ce înseamnă. Eşti expus riscului de a fi bătut de către părinţii furioşi sau chiar de către elevi. Aceştia ştiu că legea e de partea lor şi nu se sfiesc să-şi facă de cap aşa cum au fost învăţaţi de acasă. Să nu vă faceţi iluzii; pramatiile vin cu lecţia învăţată de acasă.

Cei care primesc pensii speciale vorbesc de condiţii grele de lucru. Dar ca profesor nu ai parte de condiţii grele de muncă, adesea inumane? Cei mai mulţi dintre dascăli lucrează în săli de clasă în care îşi ruinează sănătatea. Prea frig iarna, prea cald vara. Iluminare proastă şi curenţi de aer. Un profesor înghite la fel de mult praf de cretă ca un muncitor pe şantier – că tot veni vorba de muncitori, ei de ce nu au pensii speciale?

Multe cadre didactice şi-au distrus sănătatea făcând navetă cumplită, cale de zeci de kilometri uneori, mergând pe jos pe drumuri de ţară desfundate, pe care nu se aventurează nici măcar tractoarele.

E dificil să fii profesor, adesea plăteşti cu sănătatea pentru a-i educa pe alţii. Dar e şi minunat. Cel mai minunat lucru este să luminezi o minte, prea puţini au privilegiul ăsta. Însă luminătorii de minţi nu sunt demni de salarii decente şi nici de pensii speciale. Cel puţin aceasta este părerea celor care ne conduc. Ei însă au parte de pachetul complet. Şi de salarii babane, şi de pensii speciale.

About the author

Comments

  1. Subscriu! Mai adaug doar că profesorii au, spre deosebire de toți ceilalți meseriași ori profesioniști ai țării capacitatea de a iubi și a se ruga pînă și pentru dușmani, asemenea îndemnului evanghelic! Aceasta-i înalță, le dă tărie de a înfrunta nedreptățile, nerecunoștința, fățărnicia. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta și mă rog pentru toți elevi pe care i-am avut de-a lungul celor treizeci și doi de ani cît am profesat la catedră!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *