Simularea Examenului de Evaluare Naţională – un rău necesar?

Dezastru la simularea Examenului de Evaluare Naţională… Doar asta s-a auzit după ce au fost centralizate rezultatele la simulacrul de simulare. Pentru că nu a fost altceva decât o bătaie de joc. Pentru că nu poţi vorbi despre altceva atunci când elevii de clasa a VII-a au fost anunţaţi cu doar câteva zile înainte că vor avea parte de simulare. Asta ca să nu mai pomenim prea multe despre subiectele greşite.

Dacă se urmărea doar obişnuirea elevilor cu atmosfera de examen, cu modul de susţinere al acestuia era în regulă. Da, elevii au simulat examenul care-i aşteaptă la finalul clasei a VIII-a. Au aflat şi ei cum se procedează, au experimentat “pe viu” ce anume înseamnă să dai un examen.

Ştiu, din proprie experienţă, că un examen este ceva stresant, ceva care te face adesea să te comporţi aiurea, să comiţi greşeli copilăreşti. Cu mulţi ani în urmă, când am dat examen de admitere la liceu (cum era pe atunci) m-a ajutat foarte mult faptul că am participat la o mulţime de olimpiade şi concursuri şcolare. Prin urmare, eram familiarizat cu modul de utilizare al foilor de examen, cum să-mi scriu numele corect, cum să îndoi colţul pentru a secretiza lucrarea. Însă majoritatea celor prezenţi în sală nu erau câtuşi de puţin familiarizaţi. Aşa că s-au stricat o mulţime de foi de examen şi s-a lăsat cu reproşuri şi urlete din partea profesorilor supraveghetori. “Cum, măi copile, chiar nu ai priceput ce ţi-am spus eu?”. Îmi aduc aminte de un copil care a stricat patru pagini…

Iritarea profesorilor s-a transmis şi către elevi care au reacţionat cumva altfel. Păi de ce credeţi că a greşit copilul ăla de patru ori când a trebuit să-şi completeze numele pe foaia de examen?

Da, o simulare a examenului era necesară; în ciuda faptului că profesorii le explică de zeci şi sute de ori cum se procedează la examen, cei mai mulţi dintre elevi întâmpină unele dificultăţi. Ştiu de pe vremea când exista prea puţin interes pentru ce va face absolventul de clasa a VIII-a. Pe atunci nu ni s-a prezentat nici măcar o listă cu liceele din judeţ şi cu locurile disponibile. Aveai chef să faci liceu? Te interesai singur. Nu trăgea nimeni de tine să mergi la liceu. Singur îţi scoteai adeverinţa şi te înscriai la examen. Atât! Nu îi păsa nimănui că rămâneai cu opt clase sau făceai liceu. Nicio orientare, nicio consiliere din partea cadrelor didactice…

Era bine? Era rău? Eu unul nu scriu pentru nostalgici.

Era incredibil de rău. Nu te ajuta, nu te consilia nimeni. Cei mai mulţi dintre copii scriau pentru prima dată pe o foaie de examen abia atunci când ajungeau la examen. Unii picau pentru că nu erau în stare să respecte cerinţele, nu pentru că nu ştiau. Stresul indus de profesorii supraveghetori pentru că elevii greşeau completarea datelor personale nu a ajutat pe nimeni, ba dimpotrivă…

Prin urmare, susţin ideea simulării examenelor de Evaluare Naţională şi Bacalaureat. Însă, din păcate, există multe alte probleme legate de calitatea învăţământului din România. Iar acestea sunt ignorate sistematic de oficialii ministerului Educaţiei, care se fac că muncesc, caută şi găsesc soluţii la probleme ce nu există. Cu problemele adevărate e mai greu…

În concluzie, simularea Examenului de Evaluare Naţională nu este un rău necesar, este cu adevărat necesară. Dar, din păcate, cu o floare nu se face primăvara; e nevoie de mult mai mult pentru a asigura reformarea sistemului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *