Auto Draft



6 mai 2010. O zi tristă pentru România. Ziua în care Guvernul Băsescu – să nu ne amăgim cu iluzia oficială; Boc era doar un premier de decor – a tăiat salariile a milioane de români. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, “premierul” Băsescu a ridicat şi cota TVA de la 19% la 24%.

”Vă aduceţi aminte de data de 6 mai 2010. Aş putea spune cea mai grea zi din viaţa mea ca şef al statului, ziua în care am anunţat măsurile de austeritate în vederea redobândirii echilibrelor macroeconomice ale ţării” declara Băsescu prin 2013, atunci când le mulţumea românilor că au suportat tăierile de salarii şi pensii.

După cum s-a demonstrat ulterior, nu era nevoie de astfel de tăieri pentru a menţine echilibrul, dar acestea au fost efectuate, totuşi, deoarece gaşca din jurul preşedintelui Băsescu se temea că rămâne fără ciolane de ros. Ei s-au ales cu buzunarele pline iar greutăţile le-am suportat noi. Băsescu mai are tupeul să ne întrebe dacă ne aducem aminte de zua de 6 mai 2010. Băse, dar tu ai impresia că am uitat-o vreo clipă?

La aproape zece ani după gestul criminal făcut de Băsescu, Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, anunţă că până de Paşte vor fi plătite integral hotărârile judecătoreşti pentru cadrele didactice. O manevră electorală, desigur, numai bună de adus voturi într-un an în care au loc două scrutinuri electorale de importanţă medie. Să nu spună careva că aleşii României în Parlamentul European vor face minuni. Iar PSD are nevoie de voturi şi crede cu naivitate că plata hotărârilor judecătoreşti să i le aducă.

Sincer, aştept de la profesori un comportament mai vertical. Adică să nu voteze PSD doar pentru atâta lucru. Dacă găsesc alte motive, treaba lor, trăim într-o ţară liberă şi fiecare e liber să procedeze cum vrea.

Însă pe mine mă deranjează că aleşii prezintă plata hotărârilor judecătoreşti drept o mare realizare a guvernării. La aproape zece ani de zile după ce au fost jefuiţi dintr-o semnătură a preşedintelui Băsescu, încă mai există profesori care nu şi-au primit banii. E incredibil aşa ceva… După zece ani încă sunt oameni care nu şi-au primit banii pentru care au muncit.

Umilitor e însă faptul că profesorii au fost puşi în situaţia de a da statul în judecată pentru a-şi primi banii. De ce e necesar să te judeci cu statul pentru a primi banii care ţi-au fost luaţi de stat cu japca? Statul ţi-a luat banii, e clar. S-a împrumutat de la tine pentru a subvenţiona gaşca de parveniţi politici. Aşa cum a existat o Odronanţă prin care salariile au fost tăiate, ar trebui să existe o altă Ordonanţă prin care profesorii să-şi poată primi lefurile ciuntite înapoi, fără procese, fără hotărâri judecătoreşti. De ce când taie statul lefuri procedura este atât de simplă iar când statul trebuie să restituie banii totul devine atât de greoi încât pot trece şi până la zece ani până un cadru didactic să-şi primească banii?

Scriind aceste rânduri mi-am adus aminte de Ocaua lui Cuza. Celebra Oca, aia cu care un negustor necinstit a fost plimbat având-o atârnată de gât, alături de ocaua cinstită. “Cu asta nu… Cu asta da…”. Mai ţineţi minte povestea? Dacă nu, sunteţi prea tineri…

Autorităţile statului au acţionat cu dublă măsură. Pe de o parte au luat banii bugetarilor fără să întrebe pe nimeni. Măsură de austeritate… Când primejdia a trecut oamenii au fost obligaţi să dea statul în judecată. Şi aici au apărut tot felul de inechităţi. În timp ce unele instanţe s-au pronunţat foarte repede, altele au tergiversat procesele. Unii şi-au primit banii integral, alţii încă mai aşteaptă.

Iar acum autorităţile statului dau banii profesorilor dar fac în aşa fel încât gestul are ceva umilitor în el. Şi e umilitor, pe bune. După ce statul şi-a bătut joc de tine, să te mai folosească şi pe post de agent electoral. Pentru că asta vor face cei de la Guvernare, vor trece plata integrală a hotărârilor judectoreşti în contul realizărilor.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *