Reformă fără sacrificii nu există

Nu sunt – şi nici nu am fost vreodată – fan al fostului, actualului şi viitorului ministru ale Educaţiei, veşnica Ecaterina Andronescu. Femeia asta a reuşit să bulverseze total un sistem care şi aşa avea un echilibru destul de fragil. Am petrecut prea mulţi ani în sistem aşa că nu mai pot fi dus de nas cu prostii de genul „aveam un învăţământ performant, dar ăştia l-au distrus”. România nu a avut niciodată un sistem de educaţie cu adevărat performant. Gunoiul din învăţământ este ascuns sub preş de decenii întregi şi totul dă foarte bine în statisticile măsluite cu larga implicare a directorilor şi profesorilor care vor ca totul „să fie bine”.

Însă Andronescu a venit, în sfârşit, cu o idee bună. Aproximativ bună, dacă ţinem cont de contextul în care a fost lansată.

Androneasca – să nu mai spunem Ministerul Educaţiei pentru că se ştie foarte bine cine decide pe acolo – vrea să reducă numărul de clase de liceu şi să crească numărul celor de profesională. Sincer, de mult timp aşteptam asta. Această măsură nu e necesară, e obligatorie. Prea mulţi elevi care nu ştiu pe ce lume trăiesc au fost băgaţi cu forţa în liceu. Şi odată admişi la liceu nu au devenit interesaţi de învăţătură, ci au aplicat politica mărului putred care le strică şi pe cele bune.

Un elev care nu dispune de cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a face faţă programei de liceu se plictiseşte repede. Şi cât timp e obligat să fie prezent la şcoală pentru că altfel pierde „Banii de liceu”, acel elev va deveni coşmarul profesorilor şi al elevilor care vor să înveţe. El nu va fi niciodată atent la ce se predă, nu va fi capabil să răspundă vreodată la vreo întrebare şi nici măcar nu va face efortul de a învăţa ceva. Ştie că va fi promovat pentru că altfel liceul rămâne fără elevi şi, în consecinţă, profesorii îşi vor pierde locul de muncă. Aşa că aceştia sunt obligaţi să-l promoveze.

Şi loaza ajunge să pice Bacalaureatul – dacă mai face efortul să se prezinte – dar prea puţin îi pasă; are douăsprezece clase.

De multă vreme era nevoie să se pună piciorul în prag şi să se facă o selecţie adevărată a elevilor. Cu bune, cu rele, Andronescu încearcă să repare greşeala făcută cu ani în urmă, atunci când a decis că Şcolile de Arte şi Meserii trebuie desfiinţate. În urma acestei tâmpenii toţi elevii au fost direcţionaţi către liceu.

Acum sindicaliştii se plâng că vor rămâne profesori fără loc de muncă. Profesorii de liceu se plâng şi ei. Ciudat, dar atunci când Andronescu a decis că toată loaza trebuie să facă liceu, nu i-am auzit să se plângă pe colegii de la licee. Ce entuziasm aveau în ei, ce efervescenţă…

Când am încercat să-i demostrez unui coleg care preda la liceu că nu e bine ce se întâmplă, mi-a rânjit în faţă şi mi-a spus:

-Am patruzeci de ore… Mai bine de o catedră suplinită; cum să nu fie bine?

Pentru acel domn profesor singurul aspect important era legat de orele suplinite. Erau multe şi aduceau bani. Altceva nu-l interesa. Nici urmările dezastruoase ale respectivei reforme, nici calitatea elevilor care au intrat în liceu. Puţin i-a păsat de calvarul elevilor care chiar doreau să înveţe însă nu puteau să o facă din cauza celor care se plictiseau. Bani să fie, cât mai mulţi. Calitatea actului educaţional? Ce e aia? La ce foloseşte…

Spre că nu-şi imaginează cineva că respectivul reuşea să performeze având patruzeci de ore pe săptămână. Omul, pur şi simplu, făcea citire explicativă. Un alt partizan al lui „Cine are de învăţat, învaţă oriunde şi oricum”.

Un alt deştept întreba la Sindicat dacă e posibil să poată avea dirigenţie la două clase. Pentru că el era calificat şi în liceu nu prea erau profesori. Şi nu i se părea corect ca un suplinitor necalificat să aibă dirigenţie în timp ce el, om cu facultate şi vechime, să nu beneficieze cu adevărat de pe urma suprapopulării liceului.

Ştiu foarte bine că nu e aşa, că nu poţi învăţa oriunde şi oricum, că e nevoie de profesori competenţi pentru a te putea dezvolta, dar, mai ales, e nevoie de cât mai puţine mere putrede în clasă. Faptul că cei care nu vor face faă rigorilor liceului vor fi trimişi la profesională mă bucură. Nu pe deplin, nu aşa se procedează, dar era nevoie de măsura asta.

E drept că unii profesori vor rămâne fără loc de muncă, dar să ne gândim că ar trebui să fie vorba despre cei care au fost angajaţi după ce Andronescu a închis Şcolile de Arte şi Meserii. Sau despre cei care profesează încă după împlinirea vârstei legale de pensionare – mulţumită lui Ponta au primit posibilitatea asta. Ideal ar fi să rămână fără loc de muncă incompetenţii; din păcate sunt prea mulţi în sistem, mai ales la licee. N-o să se întâmple aşa ceva, desigur, dar reducerea numărului de locuri în licee este un prim pas spre normalitate. Nu o să o apreciez pe Andronescu pentru asta; la câte tâmpenii a făcut era loc şi de o măsură utilă.

Dar reforma cere sacrificii. O să se desfiinţeze nişte catedre, e adevărat. Dar să nu uităm cum au fost înfiinţate. Să nu uităm că pe atunci nici profesorii de liceu şi nici cei de la Sindicat  nu au comentat defavorabil. Pentru că situaţia le-a convenit. Din păcate, le-a convenit doar prin prisma orelor suplinite, adică a banilor. Au ignorat cu desăvârşire efectele negative ale respectivei măsuri şi acum plătesc. Pentru că dacă se menţinea un număr redus de locuri în licee, ar fi exista interes pentru învăţătură din partea elevilor de gimnaziu. Ar fi existat competiţie, selecţie. Cu măsurile de atunci acestea au fost distruse. Nu avea niciun rost să te zbaţi cât timp la finalul gimnaziului exista  o singură recompensă pentru toată lumea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *