Dezastru la Evaluarea Naţională. Din ce punct de vedere?

Nici bine nu s-au afişat rezultatele la Evaluarea Naţională şi corul Casandrelor a început să se jeluiască. Vai de noi şi de noi, cum se duce învăţământul românesc de râpă. Nostalgicii nu au pierdut nici ei ocazia – păi se putea? – să puncteze. Pe vremea lui Ceauşescu era învăţământ de calitate, nu ca acum…

An de an, după ce se afişează rezultatele la Evaluarea Naţională sau la Bacalaureat, încep discuţii şi se trag concluzii. Învăţământul se degradează de la un an la altul. Asta e concluzia iniţială. De la care se desprind altele. Şi ele tot despre degradare vorbesc…

Copiii nu mai învaţă cum învăţau pe vremuri, este concluzia nostalgicilor care ignoră cu seninătate nişte aspecte cât se poate de evidente. În acele vremuri în care ei se ancorează cu încăpăţânare se învăţa. Însă nu toată lumea învăţa, de ce să nu fim corecţi şi să ignorăm adevărul istoric? Pe atunci nu tot absolventul de gimnaziu era forţat să meargă la liceu; cei mai mulţi ajungeau la şcolile profesionale. Şi de ce să nu recunoaştem că pe atunci admiterea în liceu se făcea în limita numărului de locuri disponibile. La liceele mai slab cotate era mai important să te prezinţi la examen decât să scrii ceva. Aşa că exista posibilitatea de a fi admis în liceu fără să ştii pe ce lume trăieşti. Sună cunoscut?

Iar obiceiul acesta a perpetuat şi după 1990. Liceele, forţate să-şi asigure cifra de şcolarizare, au permis nu doar accesul nulităţilor în şcoală, ci le-au cam forţat să şi termine, chiar şi cu diplomă de Bacalaureat pe vremea când camerele de supraveghere încă nu tulburau afacerile din învăţământ.

Şi, că tot veni vorba de camere de supraveghere, nu vi se pare ciudat că rezultatele la Evaluarea Naţională s-au cam prăbuşit după ce au fost montate camere? Până să se ia această decizie revoluţionară şi corectă, nu se prea plângea nimeni de rezultate proaste la Evaluarea Naţională.

Dar acum toată lumea se plânge. Vina, ca de obicei, cade pe elevi. Nu mai învaţă, domnule, nu mai învaţă cum învăţam noi pe vremuri. Acum au alte prostii în cap, calculator, tabletă, telefon de-ăla şmecher…

Da, vinovaţi de serviciu telefonul, calculatorul şi tableta. Televizorul poate răsufla uşurat; gata, nu-l mai arată nimeni cu degetul. Şi elevul e vinovat că nu-şi mai dă silinţa…

Oameni buni, situaţia e mult mai gravă şi mai nuanţată. Tot priceputul spune că elevii nu învaţă. Dar câţi dintre cei care-şi dau cu părerea ştiu cât de încărcată este progama de Matematică? Câţi realizează că, până la sfârşitul clasei a VIII-a, elevul este silit să înveţe toată gramatica limbii române?

Programele şcolare sunt prost dimensionate, nu se raportează la elevul real, cel care se găseşte în bancă, acel elev cu care lucrează profesorii. Programele şcolare sunt făcute pentru un elev idealizat, care nu există în realitate. Câte dintre notele maxime obţinute la examene au fost obţinute doar pe baza activităţii din clasă şi câte dintre acestea sunt rezultatul meditaţiilor? Nu există o statistică oficială, însă personal sunt de părere că cele mai multe dintre notele care au sărit de opt au în spate ore întregi de pregătire suplimentară. Pregătire pentru care părinţii au plătit bani. Asta deşi tot auzim că învăţământul e gratuit. Gratuit pe naiba!

Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, cei care s-au apropiat sau chiar au depăşit nota cinci nu au făcut-o pentru posedă nişte cunoştinţe compatibile cu clasa a VIII-a. La matematică au avut de rezolvat exerciţii de genul 2+2:2. Clasa a III-a…

Practic, notele de trecere au fost obţinute cu cunoştinţe de şcoala primară la care s-a adăugat şi ceva noroc în rezolvarea unor exerciţii ceva mai complicate. Sau poate că nu a fost numai noroc…

Oricum, rezultatele de la Evaluarea Naţională nu arată cât de proşti sunt elevii. Nu, nici pe departe. Copiii sunt inteligenţi, capabili, numai că nu li se oferă ceva de care să aibă nevoie. Materia este abstractă, lipsită de atractivitate. Trebuie să înveţe o mulţime de lucruru insipide şi inutile. Mulţi nu ştiu când să folosească o cratimă însă teoretic ar trebui să fie doxa de gramatică.

În concluzie? Rezultatele de la Evaluarea Naţională ne indică dezastrul. Doar că e vorba de un alt dezastru, nu de cel care pomenesc nostalgicii şi profesorii. E vorba de materia neatractivă, neadaptată şi mult prea multă. Despre lipsa de realism şi implicare, despre reticienţa la schimbare, despre incapacitatea sistemului de a se adapta la nou, la o realitate ce nu mai poate fi implicată. Restul… Restul e poveste…

Iar treaba cu “anul acesta au fost cele mai grele subiecte din ultimii ani” nu e o scuză. Nici pe departe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *