Rezultatele la Bac şi principiul GIGO

Se pare că în societatea românească deprinderile comuniste mor greu. Astfel, de fiecare dată când se afişează rezultatele la Bacalaureat sau Evaluarea Naţională încep văicărelile. Cică procentul este slab, elevii nu mai învaţă şi – evident, că doar despre comunism vorbim – se poate şi mai bine. Ani şi ani de zile politrucii de la judeţ sau chiar de la Minister ne-au tocat cu asta. După ce ne lăudau un pic, chiar dacă situaţia numai de lăudat nu era, începeau cu “E bine, tovarăşi, dar se poate şi mai bine”. Normal, tovarăşi, trebuie să ne mobilizăm pentru ca, sub îndrumarea Partidului, să crească producţia de note bune la hectar.

Se pare că acele vremuri revin pentru că, deşi promovabilitatea la Bacalaureat a fost de 67,2%, oficialii învăţământului – şi nu numai – vorbesc despre o situaţie dezastruoasă. Ecaterina Andronescu e nemulţumită şi are tot felul de semne de întrebare. De ce au lipsit câteva mii de elevi la prima probă? De ce e promovabilitatea atât de redusă? Ameninţă, desigur, cu controale…

Cu ani în urmă am participat la un curs de iniţiere în calculatoare. Unul desfăşurat sub îndrumarea unui formator care se pricepea la ceva mai mult decât la citire explicativă. Atunci am făcut cunoştinţă cu principiul GIGO. Acel principiu pe baza căruia funcţionează calculatoarele.

Gunoi Introduci, Gunoi Obţii. Simplu şi la obiect.

Privind la ce se întâmplă în învăţământul de astăzi, am realizat că principiul GIGO are aplicabilitate şi în alte domenii.

67,2% promovabilitate la Bacalaureat este enorm în condiţiile în care acum patru ani, în clasa a IX-a, au fost admişi elevi care nu aveau ce căuta în liceu. Practic, cei mai mulţi dintre absolvenţii de liceu de azi au fost forţaţi să urmeze studii liceale. De către familie, de către gura lumii, de orgoliul altora (dacă face liceul ăla, eu de ce să fiu mai prost să nu-l fac?) şi, mai ales, de către sistem. Vorbim despre elevi problemă, care au măcinat timpul şi nervii profesorilor, care au sabotat eforturile celor care chiar doreau să facă un liceul şi aveau capacitatea necesară. Mulţi au făcut act de prezenţă şi au fost promovaţi clasă cu clasă datorită sistemului imbecil al costului per elev.

Din considerente absolut financiare, profesorii au fost forţaţi să-i promoveze pentru că altfel riscau să rămână fără fonduri de salarii. Şi, cu puţin noroc, absolventul de liceu a făcut rost şi de diploma de Bacalaureat. Până la urmă vorbim despre subiecte foarte accesibile, pe alocuri de nivelul claselor de gimnaziu. Aşa că, din acest punct de vedere, 67,2% este un procent penibil. În condiţiile în care la majoritatea disciplinelor de examen subiectele au fost uşoare spre foarte uşoare, promovabilitatea ar fi trebuit să fie de 100%, sau chiar mai mult, vorba politrucilor comunişti.

Însă vremurile când promovabilitatea la Bacalaureat era de 100% au apus odată cu introducerea camerelor de supraveghere. Mai ţine cineva minte ce dezastru a fost în primul an când au fost introduse camerele?

Dar oficial stăm bine şi se doreşte să stăm şi mai bine.

Rezultatele de la Bac spun cu totul altceva celor care chiar doresc să facă o intepretare lucidă şi onestă a situaţiei. Până la urmă vorbim despre GIGO. În ciuda subiectelor accesibile, mulţi elevi nu au reuşit să promoveze. Care este cauza? Cum poate fi remediată problema?

De ceva timp este mai dificil să intri la profesională decât la liceu. Pe bune. Cauze? Bursa profesională – care se acordă oricărui elev indiferent de situaţia materială a familiei – şi prea puţine locuri în şcolile profesionale. Atenţie vorbim de situaţia de acum vreo patru ani. O mulţime de elevi care au optat pentru profesională au fost respinşi pentru că nu existau suficiente locuri şi au fost siliţi să se reorientieze.

Concret, considerat prea slab pentru a urma cursurile unei şcoli profesionale, a fost forţat să facă liceul. Ne mai mirăm de ce se întâmplă? Dăm vina tot pe elev care nu vrea să înveţe? Poate că elevul respectiv nu poate mai mult. Vorbim de programe şcolare stufoase, neadaptate nevoilor elevilor. Despre licee prost dotate şi măsuri abramburite. Ecaterina Andronescu nu a venit cu un plan coerent, a început să arunce cu măsuri aiurea în Educaţie. Schimbarea regulilor în timpul jocului – vezi simularea Evaluării Naţionale la clasa a VII-a reorganizarea planurilor de şcolarizare. Şi rezultatele se văd.

Fără doar şi poate, actualul ministru al Educaţiei are o vină foarte mare pentru ceea ce se întâmplă. Dar deocamdată Andronescu nu recunoaşte. Ea ameninţă cu măsuri, cu controale. Principiul GIGO funcţionează peste tot.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *