Domnilor profesori, v-aţi luat adeverinţa?

Adeverinţă, certificat, dovadă., cazier sexual, cum i-o mai spune…

Iniţial am crezut că este o glumă, o glumă din categoria celor menite să discrediteze partidul aflat la guvernare – de parcă nu s-ar descurca minunat şi fără ajutor la acest capitol. Cum, frate, să-i ceri unui profesor, să ducă la şcoală o adeverinţă – să-i spunem aşa – eliberată de organele competente, din care să rezulte că nu figurează în baza de date cu agresori sexuali? Pare o măsură născocită de scenariştii filmelor cu şi pentru proşti; acele filme care îţi spun când să râzi, să nu cumva să treacă poanta pe lângă tine şi să o ignori ca prostul (păi nu de aia sunt filme cu şi pentru proşti?). Şi, totuşi, nu e.

Continue reading “Domnilor profesori, v-aţi luat adeverinţa?”

Cu care părinţi aţi vorbit, doamna Dăncilă?

Nu sunt misogin de felul meu. La modul cel mai serios. Consider că respectul reciproc între sexe ar trebui să fie considerat normalitate şi nu obligaţie. Însă când o văd pe matracuca din fruntea Guvernului cum dă ochii peste cap şi cum pretinde că este cel mai jignit premier al României doar pentru că este femeie , îmi vin pe limbă tot felul de remarci cu caracter sexist. Şi nu doar că simt nevoia să le rostesc, dar o şi fac. Bine, privitor la acest aspect aş putea păstra discreţia şi să spun că reuşesc să-mi ţin limba-n frâu. Dar cât timp am pretenţia că spun adevărul – adevărul aşa cum îl văd eu – mă văd silit să o fac şi în ceea ce mă priveşte.

Madam Dăncilă a reuşit să distrugă o ţară întreagă mai eficient decât o armată bine înzestrată şi pusă pe vandalism. Şi nesimţita nu doar că ţine cu dinţii de funcţie – dacă ar avea un pic de demnitate ar demisiona – dar mai are pretenţii. Pretenţia că suntem mai proşti decât ea. Pe bune, asta crede madam Veorica despre cetăţenii acestei ţări.

Continue reading “Cu care părinţi aţi vorbit, doamna Dăncilă?”