Cu care părinţi aţi vorbit, doamna Dăncilă?

Nu sunt misogin de felul meu. La modul cel mai serios. Consider că respectul reciproc între sexe ar trebui să fie considerat normalitate şi nu obligaţie. Însă când o văd pe matracuca din fruntea Guvernului cum dă ochii peste cap şi cum pretinde că este cel mai jignit premier al României doar pentru că este femeie , îmi vin pe limbă tot felul de remarci cu caracter sexist. Şi nu doar că simt nevoia să le rostesc, dar o şi fac. Bine, privitor la acest aspect aş putea păstra discreţia şi să spun că reuşesc să-mi ţin limba-n frâu. Dar cât timp am pretenţia că spun adevărul – adevărul aşa cum îl văd eu – mă văd silit să o fac şi în ceea ce mă priveşte.

Madam Dăncilă a reuşit să distrugă o ţară întreagă mai eficient decât o armată bine înzestrată şi pusă pe vandalism. Şi nesimţita nu doar că ţine cu dinţii de funcţie – dacă ar avea un pic de demnitate ar demisiona – dar mai are pretenţii. Pretenţia că suntem mai proşti decât ea. Pe bune, asta crede madam Veorica despre cetăţenii acestei ţări.

Acum ceva zile s-a gândit că nu ar fi rău ca Guvernul pe care pretinde că îl conduce să facă ceva economii. La prima vedere e ceva firesc; nici eu nu iubesc Guvernele mână spartă. Numai că madam Dăncilă s-a gândit să ia ceva parale de la Educaţie şi să le distribuie acolo unde-i doare mai tare pe cei care o manevrează. Vin alegerile prezidenţiale, urmează cele locale şi legislative, deci sunt alte urgenţe. Educaţia?! Educaţia poate să mai aştepte; a aşteptat reforma timp de treizeci de ani, ce mai contează ceva ani în plus?

Banii luaţi de la Educaţie vor ajunge la autorităţile locale, de acolo de unde cei de la PSD se aşteaptă la voturi. Elevii nu votează…

Astfel, s-a renunţat la Programul merg la Şcoală prin care fiecare elev ar fi urmat să primească vouchere de 250 lei pentru rechizite, echipament sportiv şi… Şi nu mai contează ce pentru că Dăncilă a renunţat.

Şi acum doamna în cauză ţine să ne demonstreze că ne crede mai proşti decât dânsa. Revoltător nu e faptul că s-a renunţat la program – până la urmă nu-ţi trimiţi copilul la şcoală pentru vouchere, ci să înveţe – ci modul în care matracuca încearcă să justifice acţiunea. Cică părinţii i-au cerut să renunţe la program. Nişte părinţi i-au spus că nu au nevoie de bani şi să dea mai mult la săraci. Şi Veorica a percutat instantaneu. Nu spune cu ce părinţi a vorbit, dar trebuie să înţelegem din asta că premierul e foarte atent la doleanţele părinţilor.

De ce a ţinut cont doar de părerea unora dintre părinţi? Nu a spus despre ce părinţi e vorba dar în mod clar nu vorbim de părinţi care muncesc la privat pe salarii trudite. Să nu ne imaginăm că astfel de părinţi îşi pot permite să respire în acelaşi areal cu Veorica din Videle. Eventual e vorba de părinţi bugetari, acei bugetari de lux care au nenorocit finanţele ţării, gloata de lingăi care nu mai ştiu cum să-i intre în voie deoarece se tem că dacă Veorica se prăbuşeşte, o să pice şi ei.

Majoritatea copiilor care nu primesc pachete de rechizite şi alte forme de sprijin au părinţi care nu sunt cu mult mai bogaţi decât cei miluiţi. Doar că acei părinţi au făcut greşeala – că nu-i poţi spune altfel – să se angajeze, fie şi pe salariul minim. Şi nu primesc nimic pentru că depăşesc cu câiva lei plafonul maxim.

Ca elev nu am primit niciodată sprijin de la stat. Da, erau alte vremuri, cum să nu, pe atunci nu primea nimeni mare lucru. Nici ca student nu am primit vreun avantaj. Când am plecat în armată am mers cu foaie de drum, în rest, pe orice drum, a trebuit să tot plătesc, inclusiv când m-am liberat. Odraslele mele nu au primit niciodată nimic. Normal, munceau părinţii. Mai ales că tata era profesor. Cică avea bani.

Deci statul nu m-a sprijinit niciodată. Absolut niciodată. Şi nici pe odrasle sau nepoţi. Sunt prea mulţi defavorizaţi ca să-i mai bagi în seamă şi pe alţii. Nu mă plâng, nu am ajuns la mila statului. Totuşi…

Totuşi, îmi aduc aminte de zilele în care trebuia să le explic copiilor de ce unii primesc ajutor de la stat şi alţii nu. De ce există diferenţieri între copii. De ce unii săraci nu primeau şi primeau doar cei consideraţi foarte săraci. Adică acei copii proveniţi din familii în care nici mama şi nici tata nu binevoiau să lucreze ca nu cumva să piardă ajutoarele de la stat.

Practic, tot în calul care trage se dă mai mult. Nu s-a schimbat nimic şi nu se va schimba, cel puţin nu anul acesta, când Dăncilă anunţă că s-a renunţat la un program care părea să fie în regulă pentru că a vorbit ea cu nişte părinţi. Şi s-a simţit datoare să-i asculte.

De ce nu-i asculţi, Veorico, pe cei care contează? De ce nu-i asculţi pe profesorii care se plâng de inechităţile din sistem? De ce nu-i asculţi pe părinţii care se plâng de faptul că şcoala e împovărătore, că a devenit un fel de închisoare? De ce-i asculţi numai pe tâmpiţi, tovarăşa? Sau poate că de tâmpiţi te simţi mult mai aproape… Cine se aseamănă se adună…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *