Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare

Ştirea conform căreia doi elevi din satul mare au fost atacaţi cu spray lacrimogen chiar de către învăţătoarea lor a devenit virală la scurt timp după ce a fost lansată în spaţiul public. Şi, aşa cum era de aşteptat, spiritele s-au cam încins pe marginea subiectului. Au fost mulţi care au găsit că e ceva de râs în toată afacerea asta. Unii s-au grăbit să-i recomande să se angajeze la Jandarmerie, pentru că acolo nu numai că nu riscă nimic dacă gazează copii, femei sau bătrâni, dar are toate şansele să facă rost de promovare.

Alţii s-au repezit să înfiereze tot ceea ce înseamnă cadru didactic în ţara asta. În logica lor strâmbă au ajuns să considere că dacă un cadru didactic a comis o asemenea tâmpenie, e clar că te poţi aştepta la activităţi asemănătoare de la orice alt dascăl. Personal, consider că astfel de specialişti în gândire nu sunt cu nimic mai prejos decât învăţătoarea din judeţul Satu Mare. Care, apropo, a fost reţinută de Poliţie. Pentru cât timp? Nu se precizează. Cică iniţial pentru 24 de ore cu propunere de arestare preventivă. Apoi nu s-a mai comunicat nimic…

Personal îmi amintesc de ceva profesori acuzaţi de viol de către propriile eleve care nu au păţit nimic. Adică nu au fost nici măcar reţinuţi pentru 24 de ore, darmite arestaţi. Au şi oamenii legii stilul lor de a cântări şi judeca faptele de la un caz la altul. Explicaţia cea mai la îndemână pentru astfel de inechităţi se numeşte corupţie.

Dar să revin la cazul specialistei în gazare. Majoritatea celor care s-au grăbit să o înfiereze au ignorat un aspect foarte important. De fapt, e vorba de mai multe aspecte…

În primul rând femeia avea Psihologicul. Pe înţelesul tuturor, dispunea de o adeverinţă din care reieşea clar pentru toată lumea că este aptă psihologic pentru a preda în învăţământ. Cât de aptă, s-a dovedit a treia zi de şcoală.

În al doilea rând, învăţătoarea jandarm şi-a făcut un obicei din a se încadra în învăţământ doar pentru a renunţa după câteva săptămâni. Practic, femeia asta s-a prezentat ceva ani de zile la concursurile de titularizare sau pentru suplinitori calificaţi, a luat notă care i-a permis accesul la catedră, s-a angajat şi a renunţat la puţin timp. Şi nu o singură dată… Adică a practicat genul de comportament care ar trebui să dea de gândit. Ceva nu era în regulă cu ea…

Din păcate, nu s-a sesizat nimeni. Legea îi permite un astfel de comportament şi femeia a profitat. La fel cum a profitat şi de superficialitatea numită evaluare psihologică la început de an şcolar. Câţi dintre profesori se pot lăuda că au avut parte de o consultaţie psihologică în adevăratul sens al cuvântului de când s-au angajat în învăţământ? În câte şcoli din România medicina muncii chiar înseamnă ceva?

În cele mai multe dintre cazuri, medicina muncii şi implicit evaluarea psihologică reprezintă o bătaie de joc, un act formal în urma căruia toţi profesorii sunt declaraţi apţi pentru a lucra în învăţământ. Nici măcar apţi condiţionat…

Un profesor pensionar, genul de individ care se încăpăţânează să ţină locul ocupat pentru că nu are ce face acasă, povestea cum a trecut psihologicul. Cică s-a dus la un cabinet specializat, a dat douăzeci de lei şi a primit avizul. Fără să completeze un chestionar, fără să-l vadă „specialistul” (dacă aşa ceva poate avea pretenţia să fie numit specialist). Banul vorbeşte… Ce contează că individul e dus de acasă? Psihologul nu are nicio responsabilitate morală sau juridică pentru ceea ce face un „apt pishologic” după ce iese din cabinetul lui. Cică omul era apt în momentul consultaţiei; pe mai departe nu răspunde nimeni deoarece e posibil să facă o cădere psihică urmată de consecinţe mai mult sau mai puţin dramatice.

Nu sunt specialist în psihologie, dar de-a lungul timpului m-am dovedit a fi un observator destul de atent al realităţilor psihologice din jurul meu. Şi pot spune cu mâna pe inimă că treaba aia cu căderea de moment e o tâmpenie. Există, e adevărat, dar nu se întâmplă la persoanele echilibrate psihic şi emoţional. Explozia de moment se produce pe fondul unor dezechilibre cronice care sunt destul de dificil de ignorat. Şi, cu toate acestea, specialiştii care dau avizul le-au trecut cu vederea.

Am avut colegi care la un moment dat au făcut urât, care au avut acea cădere de care vorbesc specialiştii, dar ştiţi ceva? Căderea respectivă nu a surprins decât în mică măsură. Pentru că ştiam cu toţii că indivizii nu erau cu toate ţiglele pe casă. În unele cazuri afecţiunile psihice erau chiar evidente pentru toată lumea, mai puţin pentru cel care făcea evaluarea psihologică. O ieşire mai mult sau mai puţin violentă era de aşteptat, doar că nu ştiam când se va produce şi la ce nivel va fi.

Aşa că, dragi specialişti în psihologie, ăia de daţi avize cu „Apt psihologic”, sunteţi nişte minciunoşi nesimţiţi. Un individ normal la cap o poate lua razna însă nu dintr-o dată şi nu la modul extrem. Dezechilibrele se adună în timp; nebunia se clădeşte cărămidă cu cărămidă, nu apare peste noapte decât foarte rar.

Practic, în cazul de la Satu Mare, singura persoană care va avea de suportat consecinţe legale va fi învăţătoarea. Din păcate, legea nu-i responsabilizează şi pe cei care dau „Apt psihologic” celor care lucrează în învăţământ. Ei sunt exoneraţi de orice răspundere, chiar dacă „aptul psihologic” poate face o nenorocire. La Satu Mare învăţătoarea a avut la ea un spray lacrimogen. Putea să aibă o armă albă sau, pur şi simplu, să-i dea cu capul de pereţi pe cei doi până nu mai rămânea nimic din ei. Da, se putea întâmpla o nenorocire cumplită. Şi asta pentru că psihologul care putea să o împiedice pe doamna respectivă să ajungă la catedră şi, eventual, să o trimită la un tratament de specialitate nu şi-a făcut treaba.

Deocamdată o femeie care are nevoie de tratament de specialitate e în arest. Sau a fost în arest; nu se ştie. Doi copii au avut nevoie de îngrijiri medicale şi necesită consiliere psihologică. Mă întreb cine va face acea consiliere. Poate chiar idiotul iresponsabil care a avizat-o favorabil pe învăţătoarea dezechilibrată.

P.S. RESPONSABILIZAREA PSIHOLOGILOR PENTRU ACTELE LOR NU E UN MOFT, E O NECESITATE

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *