Chiar toţi ştiu mai mult de “silva, silvae, la toamnă tataie”?

În general, la şcoală elevii învaţă tot felul de lucruri inutile. Cele mai multe dintre cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor de şcoală sunt la fel de folositoare ca frecţia pe picior de lemn. Să nu ne ascundem după deget sau după cuvinte frumoase, dar acesta este marele adevăr. Şcoala îi pregăteşte pe elevi pentru o viaţă care nu există. Şi când spun asta am în vedere faptul că şcoala nu pregăteşte elevii pentru o viaţă teoretică, oricare ar fi aceasta. Asta pentru că cei care păstoresc acest domeniu nici măcar la aşa ceva nu s-au gândit. Măcar să poată pretinde că pregătesc elevii pentru viaţă… Şi mai putem pretinde vreo viziune de la astfel de „specialişti”, care nici măcar o viziune oarecare nu au reuşit să scornească.

Cum spuneam, şcoala nu te învaţă, doar te sufocă cu un materii inutile şi, în cel mai bun caz, la finalul şcolarizării obligatorii, absolventul va deţine un bagaj consistent de cunoştinţe, dar cât se poate de inutile în ceea ce va dori să facă pe mai departe.

Dar bagajul este consistent şi, în ochii unora – inclusiv în ochii multora care lucrează în sistem – asta înseamnă ceva… Cât de ceva înseamnă, ar fi bine să-i întrebaţi pe amărâţii care şi-au tocit coatele pe băncile gimnaziului şi liceului şi, într-un final, au fost siliţi să eşueze pe post de funcţionari mărunţi sau confecţioneri la firme de prestigiu specializate în producţia de textile.

Materii inutile, cunoştinţe inutile… Dintre toate, cea mai inutilă materie studiată în gimnaziu mi s-a părut a fi mereu limba latină. Sau, mai nou, „Elemente de limbă latină şi cultură romanică”. De fapt aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Una sub care nu se află mare lucru. Şi nu mă refer la păr.

Nu neg faptul că limba latină avut o mare influenţă în istorie şi, într-o vreme, dacă voiai să te creadă lumea deştept, era suficient să o dai pe latină. Nu te pricepea mai nimeni – dacă ştiai unde şi cu cine să mimezi latina – dar măcar erai considerat inteligent peste măsură. Dar, oameni buni, vremurile alea s-au dus. Latina este o limbă moartă, să o înveţe cine are nevoie cu adevărat de ea. Să-şi bată capul cu latina ăia care ajung să studieze la Facultatea de Biologie, cei care nu au ce face şi se duc la Filologie. Chiar şi cei care fac matematica, dacă simt nevoia să facă ceva ce nu mai face nimeni, dar să introduci latina în gimnaziu? Asta e o porcărie.

Şi cine e doritor să mă contrazică ar face bine să ţină cont de faptul că subsemnatul nu a cunoscut niciodată un profesor de latină. Vorbesc de un profesor de latină în adevăratul sens al cuvântului, pentru că oameni care să pretindă că predau latina sau chiar sunt profesori de latină am tot întâlnit.

Concret, în învăţământ majoritatea personajelor care au predat latina şi acum pretind că predau „Elemente de limbă latină şi cultură romanică” nu sunt calificaţi pentru a preda aşa ceva. N-au studiile necesare şi, cumva, treaba asta e de înţeles. Pentru că o catedră de „Elemente de limbă latină şi cultură romanică” este imposibil de constituit într-o singură şcoală. De fapt, nici cu cinci sau şase şcoli nu te descurci prea bine la capitolul ăsta dacă şcolile respective nu au măcar trei clase paralele.

Nu ştiu câţi dintre cei care citesc aceste rânduri au văzut vreodată scos la concurs post de profesor de limba latină. Şi am în vedere gimnaziul. Pe la licee de specialitate se mai găseşte câte un astfel de post pe care, culmea, este adesea angajat chiar un absolvent de limba latină.

Dar să revin la miezul problemei. Care sună cam aşa: în gimnaziu „Elemente de limbă latină şi cultură romanică” se predă de către necalificaţi. Cel mai adesea măgăreaţa cu latina cade pe profesorul de limba română. Care a făcut prin facultate un curs în numele căruia parcă se pomenea de latină. Oricum, s-a întâmplat demult şi nu era vorba despre un examen foarte important sau greu; profesorul mai mult se ruga de studenţi să vină să-i treacă.

Şi, de ce să nu o recunoaştem? Cel mai adesea profesorii de română nu se descurcă prea grozav cu ceea ce pretind că ştiu cel mai bine. Să le ceri să zbârnâie la latină când ei încurcă subiectiva cu predicativa – vorbesc din experienţe trăite personal, nu din auzite sau de pe pereţi – e cam mult. De fapt, e incredibil de mult.

Şi, când vine vorba de latină, profesorii care, repet, pretind că se pricep la aşa ceva, îi terorizează pe elevi cu „Silva, silvae”. Asta pentru că „silvae” se citeşte „silve” – v-o spune unul care are în spate trei ani de  latină, toţi făcuţi cu profesori necalificaţi şi de pe urma cărora mai ţin minte doar „Aquila non capit muscam” şi treba asta cu „silva, silvae”. Şi, desigur, când elevul o trânteşte cu silvae, vine şi replica ce se vrea originală:

—La toamnă tataie!

Iar unii tolomaci îi lasă pe elevi corigenţi la latină pentru că asta înseamnă treaba cu „la toamnă tataie”.

Sincer, e mult. E mult prea mult să-i bagi pe gât unui elev de gimnaziu şi latină sau „Elemente de limbă latină şi cultură romanică” în condiţiile în care are atât de multe de învăţat la alte materii. Nu că i-ar folosi în viitor, dar are de învăţat. Şi partea cu adevărat proastă e că cei mai mulţi dintr pretinşii profesori de latină nu ştiu nici măcar pentru ei mai mult de treaba cu „Silva, silvae, la toamnă tataie”. Pe bune…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *