Profesori care ne fac de râs

Teoretic vorbind, în învăţământ ar trebui să găseşti numai oameni dedicaţi, oameni inteligenţi şi capabili, oameni care nu doar că ştiu pe ce lume trăiesc, dar sunt în stare să-i lumineze şi pe alţii. Pentru că de asta lucrează în învăţământ.

Treaba asta e la nivel teoretic. Cruda realitate arată cu totul altfel. Aşa că n-ar trebui să ne mirăm că, din punct de vedere al educaţiei, suntem la pământ. Am petrecut suficient de mulţi ani la catedră, aşa că am pretenţia că ştiu despre ce anume vorbesc. Practic,unele cancelarii din România au devenit un soi de depozite pentru imbecili şi ţicniţi.

Ceea ce şochează e că unii dintre aceşti neajutoraţi care ar trebui să-i lumineze pe alţii nici măcar nu fac efortul de a-şi ascunde prostia colosală. Şi nu vorbesc de colegii de cancelarie – pe ăştia nu-i poţi păcăli decât scurtă vreme – ci de lumea întreagă.

Aţi auzit de expresia „Dacă tăceai, filosof rămâneai”? Ei bine, în învăţământ ar trebui să funcţioneze. Măcar pentru a păstra aparenţele. Pentru că, sincer vorbind, profesorii ar trebui să nu precupeţească niciun efort pentru a păstra aparenţele inteligenţei. Nu de alta, dar dacă un profesor reuşeşte să treacă drept prost, treaba asta se răsfrânge asupra tuturor celor care muncesc mai mult sau mai puţin în învăţământ. Şi de aici apar probleme de imagine cu consecinţe greu de imaginat şi – mai ales – de acceptat.

Da, trist dat adevărat – foarte adevărat; adevărat de jenant – în învăţământ există o mulţime de idioţi, mult mai mulţi decât este necesar. Iar mulţi dintre aceştia nu fac niciun efort pentru a-şi camufla „abilităţile”. Să pornim de la premisa că a fi idiot este o abilitate şi nu altceva.

Idioţii din învăţământ adoră să se dea în spectacol, să împărtăşească şi altora din tâmpenia lor nemărginită. Pur şi simplu nu se pot ţine departe de reflectoare şi fac ce fac şi reuşesc să iasă în evidenţă. De fapt, nici nu este atât de dificil să iasă în evidenţă. Pentru că un idiot e capabil să atragă mult mai multă atenţie decât un geniu.

Odată cu inventarea reţelelor sociale idioţii din învăţământ au găsit mediul perfect pentru a se pune în valoare. Bănuiesc că mulţi de-abia visau la asta.

Cretinii de la catedră se pun în valoare pe tot parcursul anului; sunt atât de mulţi şi dispun de atâtea resurse că e dificil ca reţelele socială să ia o pauză de la tâmpeniile tâmpiţilor din învăţământ. Practic, nu există minut în care un idiot să nu se dea în stambă. Cel mai adesea este cadru didactic.

Însă vârful graficului activităţii dilimanilor de catedră e atins la începutul anului şcolar. Când tot felul de cretini – dintre care unii se laudă cu ani de zile de activitate la clasă – fac deliciul reţelelor sociale cu întrebări stupide. Ceva de genul:

—Dacă sunt profesor calificat înseamnă că pot fi plătit calificat?

—Sunt profesor debutant, câţi ani vechime am?

—Am fost repartizat la şcoala cutare. La cine trebuie să mă adresez când ajung acolo?

—Dacă sunt profesor calificat de desen, pot preda şi muzica?

—Nu am făcut Modulul Psihopedagogic. Pot fi plătit ca profesor calificat?

Nu, nu poţi. Pentru că eşti prea tâmpit, de-aia. Legislaţia este clară în privinţa asta; chiar nu poţi înţelege?

Se pare că unii nu pricep. Şi adesea îşi primesc pedeapsa cuvenită. Adică prostia lor devine virală şi râde o ţară întreagă de ei. Şi când devin suficient de cunoscuţi, unii dintre ei realizează că prostia doare. Bine, nu la modul fizic, dar cred că e destul de dureros să ştii că toată lumea râde de tine pentru că eşti prost bâtă.

La începutul anului şcolar o madamă care se pretindea a fi învăţătoare a reuşit să devină chiar mai celebră decât tâmpita care şi-a botezat copacul Liviu Dragnea şi se bucura nevoie mare că Liviu Dragnea a înflorit. Pentru a respecta adevărul istoric ţin să precizez că poama cu copacul Liviu Dragnea a reuşit să se păstreze mult mai mult timp în memoria colectivă.

Învăţătoarea respectivă a venit cu o întrebare de toată jena: „La Muzică şi Mişcare se pun calificative sau nu?”.

După moaca din poza de profil se putea trage concluzia că este destul de coaptă. Oricum, cred că trăgea măcar patruzeci de anişori la cântar, dar era posibil ca asta să nu însemne mare lucru. Adică nu însemna automat că avea măcar douăzeci de ani vechime în spate. Putea, la fel de bine, să fie debutantă. Ce, nu aţi mai auzit de genii care pe la treizeci şi cinci de ani au luat bacul, s-au apucat de facultate şi la patruzeci de ani aveau deja un an de vechime la catedră? E foarte probabil ca toanta respectivă să se numere printre aceştia. La fel cum e posibil să fi avut, într-adevăr, ani vechime la clasă. Când vine vorba despre cretinii din învăţământ orice variantă este posibilă.

Şi madama respectivă şi-a luat porţia de ironii. Câţiva dintre comentatori nu s-au sfiit să-i scrie că e proastă de bubuie şi face de râs învăţământul. Şi, chiar dacă nu pot spune că eram de acord cu limbajul, am subscris la această idee.

Şi, deşi mi-a trecut prin cap să o fac, m-am abţinut să-i dau un sfat în particular. Un sfat care ar fi sunat cam aşa:

—Madam, decât să te faci de râs pe toată reţeaua cu întrebări tâmpite, mai bine întrebi o colegă de cancelarie. Şi nu e cazul să te gândeşti că o să te ia de proastă. Pentru că oricum a aflat de pe Facebook cam cât te duce capul. Dar, dacă nu te etalai pe reţea cu întrebări cretine, ar fi ştiut doar colega că nu te duce capul. Aşa ştim cu toţii…

Da, era o idee. O idee şi mai bună, una care ar fi ajutat-o să nu afle nimeni cât este de proastă, era să nu întrebe pe nimeni nimic. Şi să aştepte câteva săptămâni. Iar după acest interval rezonabil de timp era cazul să tragă cu ochiul prin cataloagele colegelor de cancelarie. Alea care se ocupau de învăţământ primar. Şi de acolo avea să afle răspunsul la întrebarea care i-a făcut prostia virală. Bine, dacă era singura învăţătoare din şcoală – există dezarmant de multe şcoli cu cinci clase simultane la care predă un singur învăţător – sfatul meu era egal cu zero. Dar, sincer, mă îndoiesc.

A, şi mai este un vârf al graficului prostiei didactice la final de semestrul şi de an şcolar. Când o mulţime de idioţi se găsesc să întrebe:

—Câte note trebuie să am să pot încheia nota la matematică?

—Teza de la istorie se poate trece la geografie?

—Pot să închei media cu o singură notă şi teza?

—Cum se încheie media la un obiect la care nu ai teză?

—Cum se încheie media la Matematică? Menţionez că am teză. Mulţumesc anticipat pentru răspunsurile dumneavoastră.

Asta cu „Mulţumesc anticipat pentru răspunsurile dumneavoastră” e demnă de reţinut. Pentru că cele mai multe dintre răspunsuri sunt ironii la adresa prostului care nu numai că nu ştie pe ce lume trăieşte, dar vrea să afle şi alţii.

Astfel de oameni nu ne fac cinste. Pentru că imaginea lor proastă se răsfrânge asupta tuturor celor din sistem. Şi la un moment dat ne trezim că suntem băgaţi în aceeaşi oală în care imbecilii reuşesc să-şi păstreze vizibilitatea.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *