Interesul elevilor sau interesul profesorilor?

Reducerea numărului de ore la gimnaziu şi la liceu a reuşit să încingă spiritele. Reducerea numărului de ore pentru ciclul primar nu prea interesează pe nimeni pentru că la clasele mici un post este egal cu o catedră la care se adaugă ceva mărunţiş pentru cadrele didactice care predau Educaţie Fizică şi Sport. Evident, o să se umble la aceste ore pentru că, de fapt, interesul principal nu este cel oficial; motivul adevărat pentru care s-a ajuns la reducerea orelor este legat, în principal, de bani. Statul vrea să cheltuie cât mai puţini bani pentru Educaţie şi, în condiţiile în care deficitul bugetar e din ce în ce mai greu de gestionat, s-a ajuns şi la această măsură.

O măsură despre care s-a tot vorbit, dar nimeni nu a îndrăznit să şi-o asume deoarece însemna renunţarea la voturile cadrelor didactice. Asta au văzut toţi guvernanţii în profesori; doar o masă de manevră electorală pe care au descosiderat-o mereu, considerând că profesorii ar trebui să se mulţumească doar cu simplul fapt că există un loc de muncă pentru ei.

Nu e chiar aşa; profesorii merită mult mai multă consideraţie pentru munca lor, dar dacă aşa au gândit guvernanţii…

Reducerea numărului de ore  – şi, implicit, a numărului de catedre şi salariaţi în învăţământ – a fost amânată până s-a găsit momentul potrivit şi anume schimbarea Guvernului. Cei de la PSD au dat legea dar nu s-au chinuit să o pună şi în practică. Calcul politic, nimic altceva. Ştiau ei ce ştiau când au dat legea taman înainte de a părăsi guvernarea. Liberalii se grăbesc să o pună în practică fără să facă ajustările atât de necesare. Sper că e doar un zvon, dar am citit că Monica Anisie a decis să taie discipline, nu să reducă din conţinutul programelor şcolare, mult prea încărcate. Cu alte cuvinte, reformă făcută cu picioarele, în maniera Andronescu.

Numărul de ore trebuia redus de multă vreme. Elevii români petrec mult prea mult timp la şcoală. Şi nu e vorba numai de cât timp petrec în şcoală, ci de ceea ce fac în acest timp. Pentru că, în cea mai mare parte a programului şcolar, elevii stau în bănci şi scriu după dictare sau ascultă explicaţiile verbale ale profesorilor. Inevitabil, la un moment dat intervine plictiseala, adesea chiar sila de şcoală. E nevoie de reformă mai mult ca oricând, dar nu e nevoie de reformă de dragul reformei cum prea ades s-a întâmplat în ultimii ani.

Poate părea curios, dar cei care se opun reformei adevărate sunt chiar profesorii. Care acceptă că e nevoie de reformă, dar aceasta nu trebuie să se atingă de orele lor. Mai nou, au intervenit şi sindicatele care ameninţă cu proteste dacă numărul de ore va fi redus.

Cei care au păstorit Educaţia au susţinut mereu că în centrul demersului educaţional trebuie să se afle elevul. Elevul – principalul beneficiar al demersurilor educaţionale. Sună cunoscut? Cum să nu, de vreme ce lozinca e repetată cu fiecare ocazie. Şi, când în sfârşit se face ceva care chiar este în interesul elevilor, sindicatele ameninţă cu proteste. Nu e firesc. În Franţa, de pildă, elevii stau la şcoală doar patru zile pe săptămână şi beneficiază de programe educaţionale adevărate. În România elevul este obligat să stea pe scaun aproape treizeci de ore pe săptămână şi să fie atent. Să asculte explicaţiile şi să înveţe. Nu i se oferă mare lucru dar i se cere enorm. Iar acum sindicatele cer ca elevul să fie sacrificat în interesul cadrelor didactice. Adică să fie ţinut în şcoală pentru că, în caz contrar, unele cadre didactice vor rămâne fără serviciu. De ce nu se renunţă la pensionari? Sau de ce nu li se oferă cadrelor didactice posibilitatea de a se pensiona mei devreme?

Există soluţii care ar putea împăca şi capra, şi varza, doar că guvernanţii nu vor să audă de aşa ceva. Liberalii profită de legea lăsată moştenire de fosta guvernare şi vor să o aplice cât mai repede. Nu se va umbla la programa şcolară ci se vor reduce discipline de studiu. Pentru că aşa e mai simplu şi se poate trece direct la tăieri, fără niciun fel de studii sau consultări. Se taie nişte discipline şi toată lumea e mulţumită, mai puţin profesorii care predau respectivele discipline care se vor trezi fără serviciu peste noapte şi vor fi nevoiţi să-şi caute  de lucru.

Iar o asemenea reformă demonstrează că nu se urmăreşte interesul elevilor şi nici cel al profesorilor. Singurul interes este al guvernanţilor, care doresc să facă ceva economie la buget şi profită de treaba asta cu reforma.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *