Doamna ministru Anisie, ce spuneţi de o zi metodică pentru profesori?

Acum aproape o lună de zile ministrul Educaţiei Monica Anisie a încercat să demonstreze că poate fi mai mult decât ceea ce presupune funcţia pe care o va ocupa vremelnic. A încercat să demonstreze că poate fi om, aşa că s-a pozat lângă un distrugător de documente, anunţând că va înfiinţa o „comisie de tăiat hârtii”. Am petrecut prea mulţi ani la catedră aşa că astfel de activităţi şi declaraţii nu-mi stârnesc prea mult entuziasm, ba dimpotrivă, pot spune că mă apucă pesimismul, acel pesimism din cauza căruia am lăsat catedra şi m-am orientat spre sectorul privat. Pentru că m-am săturat de vorbe care nu au nicio acoperire în fapte.

Tot pentru a marca la capitolul imagine, Monica Anisie a ales să-şi publice adresa electronică la care aşteaptă sugestii de la cadrele didactice. Pentru cei interesaţi, adresa de email a ministrului Educaţiei este monica.anisie@edu.gov.ro. La această adresă orice cadru didactic poate trimite mesaje privitor la ceea ce trebuie îndreptat în învăţământ, dar mai ales legat de ce hârţoage doreşte să fie eliminate.

Însă problemele cadrelor didactice nu sunt legate numai de hârtii. Din păcate, cadrele didactice au nevoie şi de o zi metodică, o zi în care să se poată dedica doar documentelor şcolare şi altor activităţi şi, – de ce să nu o spunem pe şleau? – pentru a rezolva şi anumite probleme personale. Asta pentru că, dacă lucrezi în învăţământ, eşti pus în situaţia de a te învoi din când în când pentru a rezolva unele urgenţe personale.

Să ne gândim că cel puţin o dată pe an trebuie să te prezinţi la medicul de familie pentru examenul de bilanţ. Unii îi spun altfel, dar eu unul mă limitez să-i spun aşa cum îi spune medicul la care sunt înscris. Odată pe an, în luna în care te-ai născut, trebuie să te prezinţi la medic pentru un examen medical. În realitate, e vorba  de un simulacru de examen. Luat tensiune, ascultat plămâni, cântărit… Urmează apoi treaba cu analizele medicale. Deşi cotizăm incredibil de mult la sistemul de asigurări de sănătate, analizele medicale trebuie să le suportăm din buzunar. Sănătate pentru toată lumea.

Cu alte cuvinte, nu mare lucru la capitolul servicii medicale, dar adevărul e că trebuie să pierzi cel puţin două zile pentru a rezolva treaba asta cu bilanţul medical. Dacă sunt probleme medicale, trebuie să dedici chiar mai multe zile drumurilor la laboratorul de analize medicale şi medic. Iar toate acestea se fac în zi de lucru, pentru că medicii nu obişnuiesc să lucreze în week-end. E drept că există unele laboratoare medicale care fac recoltări de sânge şi sâmbăta, dar la medic nu poţi ajunge decât în zilele de lucru. Adică în acele zile în care ai ore.

Dacă mai ai şi probleme medicale, trebuie să mergi la medicul specialist care, deloc surprinzător, lucrează tot în acele zile în care un cadru didactic are ore la şcoală.

Cum se rezolvă problema asta? Cel mai adesea cu învoiri de la director. Care, de regulă, e înţelegător, cu condiţia să găseşti un coleg care să-ţi ţină orele din ziua respectivă. „Să-ţi ţină orele” este un fel de a spune pentru că, dacă binevoitorul coleg nu are aceeaşi specialitate ca şi tine, e clar că, de fapt, „ţinutul orelor” se va reduce la ceva de genul „ai grijă de ei să nu-şi scoată ochii, că în rest…”. Sunt sigur că profesorii care citesc aceste rânduri au fost puşi în situaţia  de a „ţine” orele unui coleg. Poate vreunul dintre ei să spună cu mâna pe inimă că activitatea de la orele respective e mai presus de orice critică? Eu unul recunosc, atunci când am ajutat vreun coleg, am făcut-o în limita posibilităţilor. Dacă a fost ceva legat de fizică am făcut treabă bună, dacă a fost vorba de matematică m-am descurcat.  Dar în rest… Exact cum scriam mai sus, am avut grijă să nu-şi scoată ochii. Am discutat cu ei, am rezolvat ceva exerciţii uşurele din manual şi cam atât. Mereu cu ochii la ceas, să văd când vine pauza. Sub nicio formă nu m-am apucat să le predau ceea ce ştiam foarte bine la nivel teoretic însă recunosc că nu stăpâneam la nivel metodic.

Ce vreau să subliniez cu treaba de mai sus? Faptul că un profesor este de neînlocuit. E o distanţă foarte mare între a ţine locul cuiva şi a face treabă ca acel cineva. Foarte puţini profesori sunt soldaţi universali, capabili să predea aşa cum trebuie toate disciplinele din programă. De aceea, când un profesor lipseşte de la oră vorbim de o tragedie în adevăratul sens al cuvântului. Programa este foarte încărcată; în fiecare oră profesorul trebuie să predea ceva. Nu ai timp pentru fixarea cunoştinţelor, pentru recapitulare adevărată, pentru evaluare şi tot ce trebuie. Efectiv nu ai timp. Şi să nu uităm că sunt câteva ore care trebuie dedicate unor activităţi mai mult sau mai puţin şcolare. Cât despre orele de la final de semestru, ce să mai vorbim? Cine are chef să înveţe în acele ore?

O oră în care cadrul didactic lipseşte de la clasă nu e doar o oră pierdută. E o oră care nu se mai poate recupera, de aceea cred că se impune ca profesorii să aibă o zi în care să nu aibă ore sau măcar o zi în care să nu aibă decât o oră sau două. O zi care să poată fi dedicată şi rezolvării unor probleme personale. Pentru că şi profesorii sunt oameni şi trebuie să meargă la medic sau să îşi ducă la cabinetul medical copiii sau părinţii. Şi profesorii au treabă la instituţiile de stat care, culmea! nu lucrează în week-end. Ai nevoie de o adeverinţă sau de un document, de lămurit o situaţie, trebuie să te învoieşti. Şi asta presupune să lipseşti de la ore.

Cârcotaşii ar putea spune că şi alte categorii profesionale au aceleaşi nevoi ca şi profesorii – medici, insituţii, probleme personale – şi nu beneficiază nici măcar în vis de o „zi metodică”. Adevărat! Dar poate să-mi spună cineva cine poate înlocui un dascăl la catedră? Şi vorbesc de înlocuit în adevăratul sens al cuvântului,  nu de „ţinut orele”.

Poate că, mult mai corect ar fi ca anumite instituţii şi cabinetele medicale să aibă program şi în week-end. Măcar sâmbăta, cu zi liberă în cursul săptămânii. Să poată beneficia toată lumea de acces la servicii, fără a se învoi, fără a perturba munca la catedră. Care este o muncă de bijutier… Mulţi văd, puţini cunosc, prea puţini o pot practica.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *