Iată cine plăteşte pentru nesimţirea ministrului Educaţiei

Nu am mai scris de multişor pe aici. Asta pentru că, de ceva vreme, mă gândesc să renunţ. Prea multe raportări, prea multe ameninţări cu „ai grijă ce scrii”. Prea mulţi „colegi” binevoitori care nu ce să mai facă să mă reducă la tăcere. Datorită unora ca ei mă simt mai degrabă ca legendarul Sisif decât ca cineva cu adevărat util.

Însă în ultima perioadă s-au întâmplat cam multe chestii care demonstrează cui încă preferă să aplice politica struţului că în învăţământ dezastrul este aproape complet. Ministrul Monica Anisie, deşi a pretins că va fi aproape de nevoile cadrelor didactice, se străduieşte să demonstreze contrariul şi doreşte să-i sufle Ecaterinei  Andronescu titlul de „groparul învăţământului”.

Aţi văzut cu toţii prestaţia ministrei Anisie, care s-a dus cu ascultatul pe la uşa clasei, însoţită de o cireadă – cred că acesta este cuvântul cel mai potrivit – de şacali de presă. Urmarea imediată a gestului inconştient? O învăţătoare umilită în ultimul hal. Sunt ceva ani de când am intrat în sistem (sunt şi ceva ani de când l-am părăsit), dar despre aşa ceva nu am auzit.

Acum ministra şi-a cerut scuze, dar gestul ei e tardiv şi, mai ales, complet inutil. Pentru că răul a fost făcut.

Acum două zile discutam cu o doamnă învăţătoare, una pe care o cunosc de ani de zile şi o apreciez.  Profesionistă desăvârşită, modestă, eficienţa în persoană. Doamna respectivă mi-a relatat un episod foarte recent din activitatea ei la catedră. La sfârşitul săptămânii trecute o mămică agitată a dat buzna peste ea la clasă şi, de faţă cu cei mici, a început să o facă cu ou şi cu oţet pe motiv că „ai urlat la băiatul meu; te-am auzit eu cum urlai”.

Evident, au urmat ameninţări cu reclamaţia la Inspectorat şi la Minister – de când Monica a ajuns ministru părinţii nu se mai încurcă cu directorul, reclamă direct la Minister – şi precizări de genul „legea spune că nu aveţi voie să urlaţi la copil”.

Doamna învăţătoare mi-a spus că în momentul în care a început scandalul s-a simţit exact ca victima ministrului educaţiei, acea truditoare la catedră care a fost făcută albie de porci în faţa copiilor de educaţia cărora se ocupa.

„Urla la mine şi nu se mai controla, nu am voie să ţip la copii şi că ministrul va afla de comportamentul meu”.

Straşnică reuşită, doamna Anisie, sper că sunteţi mândră de ceea ce aţi realizat în mai puţin de trei luni de zile în fruntea ministerului. Profesorii oricum nu au beneficiat niciodată de un statut demn de pregătirea lor profesională şi de eforturile depuse pentru educarea viitoarei generaţii. Aţi distrus şi ultima brumă de respect care, poate, mai exista. Păi dacă ministrul a demonstrat că aşa e firesc, de ce să nu fac la fel? Pentru cei mai mulţi dintre români mult mai multă impresie a făcut prestaţia ministrului în şcoala din Ialomiţa decât scuzele ulterioare. De scuze nu au auzit prea mulţi, dar de mahalageala ministerială au auzit toţi românii. Partea proastă e că mulţi au considerat că e ceva de învăţat din exerciţiul de imagine pus la punc de Monica Anisie care consideră că scuzele sunt de ajuns.

Nu sunt de ajuns, doamna ministru. E nevoie de demisia urgentă, nu de scuze. Pentru că nu aţi jignit doar un cadru didactic, ci pe toţi acei truditori la catedră care, în viitorul foarte apropiat, vor avea parte de un tratament asemănător din partea părinţilor. Acei părinţi care au luat exemplu de la dumneavoastră.

P. S. Pentru cei interesaţi, aici avem modul de lucru al Anisei.

About the author

Comments

  1. Buna dimineata! Sa va spun ceva: Doamna a gresit, dar nu e singurul ministru liberal care greseste. Doamna Andronescu a facut tampenii, dar nu a alterat asa de tare relatia profesor-parinte-cadru didactic. Sa ma explic: dl Miclea a adus in discutie rolul psihologilor si ne-a trimis la psiholog. Dl Mircea Dumitru a pus in discutie ideea ca profesorul sa fie schimbat in orice moment in timpul semestrului daca vor celelalte doua parti: elevul si parintele. Acestui din urma fel pagubos de a gandi i-am cazut chiar eu victima. Predau la un liceu tehnologic, am luat o clasa noua pe care nu o cunosteam, unei fetite nu i-a convenit ca i-am dat note rele si atunci m-a reclamat la directiune ca sunt rea cu ea si o persecut, dar ca e galagie la ora si ea nu poate invata, asa ca sa ma schimbe. Bun, a fost organizata sedinta de parinti, parintii au spus ca, uite, daca si legea permte, sa ma schimbe la mijlocul semestrului I. Noroc ca, in saptamana aceea cu sedinte interminabile, dl ministru si-a dat seama, probabil, de ce tampenii a facut si a scos legea. La ultima sedinta, directoarea scolii a zis “vedeti ca la tv a aparut stirea conform careia acea lege a fost abrogata” si au renuntat la toata povestea. Nu am fost televizata, dar umilita am fost, fiindca nu imi era totuna sa primesc inspectii si sa particip la sedinte cu parintii interminabile. Acum, acei parinti isi cer iertare, directoarea a picat si nu ne mai salutam, iar eu am ramas necajita si umilita, fiindca asa ceva nu se uita. Spre deosebire de Monica Anisie, macar Mircea Dumitru si-a dat demisia (a facut el si alte prostii atunci, din cate stiu). Eu zic ca dl ex-ministru a avut onoare. Doamna asta…ma rog, nu stie definitia cuvantului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *