Educaţie nocivă cu modele de toată jena

Chiar dacă ne lăudăm cu tot felul de olimpici care de care mai premiaţi, marele adevăr este că Educaţia din România este la pământ. Şi nu de azi sau de ieri, ci de foarte multă vreme, dar în ultimul timp s.a cam exagerat.

Nu o să scriu despre tarele sistemului de învăţământ – cel puţin nu astăzi – deşi numai să numesc o mică parte dintre acestea mi-ar ocupa ani întregi. Astăzi o să scriu câte ceva despre educaţia oferită de televizor.

Pe vremea când eram student, la cursurile de metodică şi didactică ni se băga în cap că televizorul reprezintă un mijloc de educaţie. Unul dintre colegi a întrebat despre ce educaţie poate fi vorba în condiţiile în care, pe atunci, singura emisiune care putea ridica pretenţii educative era Teleenciclopedia. Unul dintre politruci s-a repezit să-l corecteze:

-Cum poţi să spui aşa ceva? Cuvântările Tovarăşului Nicolae Ceauşescu sunt de o mie de ori mai bune decât orice Teleenciclopedie.

Orice remarcă tendenţioasă pe marginea celor afirmate putea aduce ani de puşcărie sau trudă la Canal. Televizorul era considerat mijloc de educaţie nu pentru că sâmbătă seara difuza Teleenciclopedia, ci pentru că zi de zi difuza cuvântări de-ale Tovarăşului.

Credeţi sau nu, dar în ziua de azi e chiar mai rău decât pe timpul comunismului. Pentru că atunci copiii nu se prea înghesuiau să afle ce anume s-a mai discutat pe la Plenare sau ce vizite de lucru a mai avut cuplul de odioşi. Cât timp nu te uitai la televizor nu prea avea cum să-ţi dăuneze.

Însă în ziua de azi copiii urmăresc emisiunile de la televizor iar acestea le modelează personalitatea la modul cel mai nociv cu putinţă.

Zilele trecute discutam cu câţiva vecini despre emisiunile urmărite de odraslele lor. În top era o emisiune al cărei nume evit să-l scriu, dar care se străduieşte să facă vedetă dintr-un cuplu de nemernici. Da, la concluzia asta am ajuns după ce am urmărit timp de cinci minute imaginile de pe ecran – pentru a scrie articolul de astăzi a trebuit să mă documentez direct.

Soţia Vulpiţă şi Viorel. Un cuplu de indivizi fără căpătăi, numai buni de făcut vedete pe la televiziunea de partid a PSD-ului. Cel puţin Soţia Vulpiţă a devenit un personaj peste noapte. Cu ajutorul televiziunii, desigur. Chiar dacă moderatorii îşi bat joc făţiş de cuplul de putori – niciunul dintre cei doi nu este angajat, deşi sunt buni de muncă; e mai bun ajutorul social – Viorel şi Soţia Vulpiţă au devenit nu doar foarte cunoscuţi şi invidiaţi. Mai rău e că au devenit un soi de modele bune de urmat.

De asta se plângeau vecinii. De faptul că odraslele lor stau cu ochii în televizor şi protestează când vine vorba de învăţat. De ce să învăţ? Să am loc de muncă plătit cu salariul minim sau ce? Mai bine se câştigă bani din televiziune…

Da, cam asta învăţăm de la Soţia Vulpiţă. Că nu e necesar să înveţi ca să devii vedetă peste noapte. Nu e nevoie de prea multă carte, doar să găseşti televiziunea potrivită să te facă muza analfabetelor.  

Televiziunea respectivă e cunoscută pentru nocivitatea educaţiei extraşcolare oferite. Scuza nemernicilor este că, de fapt, asta se cere, asta face audienţă şi ei asta fac. Oferă privitorilor circul dorit, nimic altceva. Chiar aşa să fie? Nu cumva acum se culeg roadele sădite cu mulţi ani în urmă prin intermediul telenovelelor de proastă calitate? În comparaţie cu ceea ce se dă acum pe la televizor, telenovelele erau opere de artă.

Tâmpeniile de pe ecran se insinuează în visele şi aspiraţiilor copiilor. Prea puţine fete vor să devină medici sau profesoare. Mult mai ispititor este să devii Soţia Vulpiţă, plus unde mai pui că e şi mai uşor şi mai lipsit de complicaţii. Nu ştiu câţi băieţi se doresc în rolul matracucii, dar oricum individul numai exemplu bun de urmat nu este.

De felul meu sunt un optimist, dar cred că, în ceea ce priveşte educaţia cu televizorul, e prea târziu să mai facem ceva. Şi, cu riscul de a fi acuzat că sunt nostalgic – deşi nu sunt şi nici nu voi regreta niciodată acele vremuri ale evului mediu târziu – cred că mult mai educative erau cuvântările lui Ceauşescu. Pentru că reprezentau un bun motiv ca televizorul să rămână închis.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *