Grefieri contra profesori – partea a doua

Articolul critic la adresa pensiilor speciale de care beneficiază grefierii – botezate sofisticat  „pensii de serviciu” mi-a adus ceva „prieteni” în plus faţă de ceea ce deţineam până nu demult. Se pare că „Profesor în România” a devenit interesant şi pentru grefieri, nu doar pentru dascăli. Sau prieteni de-ai grefierilor.

Mulţi s-au grăbit să mă înjure. Unii au considerat că e de datoria lor să mă pună la colţ cu comentarii mai lungi decât articolul ca atare. Articolul are, într-adevăr, o anumită doză de subiectivitate. Nu poţi să fii foarte obiectiv decât dacă ai practicat ambele meserii. Subsemnatul a fost doar profesor, nu a avut treabă cu activitatea de grefier. Însă concluzia că profesorii merită pensii speciale – sau de serviciu, să nu mi se mai spună că nu am folosit denumirea corespunzătoare – am tras-o pe baza unor analize care numai de supericialitate nu pot fi acuzate.

Întâmplător, cunosc câţiva grefieri. Pentru majoritatea românilor „câţiva” înseamnă între doi şi şapte. Eu unul cunosc cinci grefieri. Mai cunosc din vedere şi alţi, dar prefer să mă limitez la grupul celor cinci pe care îi cunosc foarte bine. Îi cunosc, nu-i invidiez, să fim bine înţeleşi.

Ştiţi care e partea simpatică în ceea ce-i priveşte pe cei cinci grefieri? Înainte de a activa prin tribunale au fost cadre didactice. Toţi cinci. Învăţători sau profesori; nu contează, au lucrat în învăţământ până când, la un moment dat, au decis că e cazul să-şi schimbe meseria. De bine ce era la catedră, nu din spirit de aventură. Dacă eşti un spirit aventurier îţi dai demisia şi începi o călătorie în jurul lumii fără să ai idee cum anume poţi susţine financiar o asemenea întreprindere. Sau îţi tragi gagică şi ţii neapărat să afle şi soţia.

Toţi cei cinci grefieri pe care-i cunosc au părăsit sistemul de învăţământ şi, deşi au ani buni de activitate în tribunale, spun că nu s-ar întoarce la catedră pentru nimic în lume. Nu mai vor să audă de elevi, de comisii metodice, de dosare, de activităţi extraşcolare şi extracurriculare. Se declară foarte mulţumiţi de meseria actuală şi singurul regret pe care-l recunosc e faptul că nu au părăsit catedra mai devreme.

Cum spuneam, cunosc câţiva dascăli care au devenit grefieri, însă nu ştiu niciun grefier care să fi lăsat activitatea de la tribunal pentru cea de la catedră. Poate că universul meu e prea mic, poate ştiţi dumneavoastră – cei care mai treceţi pe aici, lucru pentru care vă mulţumesc din inimă – vreun fost grefier care acum e învăţător undeva pe la ţară şi face naveta cu cizme de cauciuc pe vreun drum neasfaltat. Tot respectul pentru un astfel de om. Dacă există…

Cât priveşte treaba cu praful şi înghesuiala care fac grea viaţa grefierilor din România, nu le-am inventat eu. Un grefier a pomenit despre aşa ceva în momentul în care a fost luat la întrebări de reporteri. Atât a fost în stare să emită pe post de explicaţii,  n-a povestit mai multe.

Cei care au comentat au atras atenţia că există riscul de a lua ceva boli la înghesuială. Ca fost profesor vă pot spune că am luat boli de pe la şcoală. Hepatită virală. Cât timp am activat la catedră am făcut rost de gripă în fiecare an, uneori forme severe, măcar odată pe semestru. Virozele respiratorii uşoare nici nu le mai pun la socoteală. De fiecare dată când mi-am făcut analizele am ieşit pozitiv la Geardia. Şi câte şi mai câte… Despre reumatism cred că nu e cazul să pomenesc. Mă supără grozav încă de pe vremea când eram elev. Cumva, mi-am distrus sănătatea în sălile de clasă încă înainte să devin profesor.

Şi grefierii s-au supărat pe mine. Cum spuneam, e vorba de o opini subiectivă. Ştiu ce înseamnă să fii profesor, nu ştiu ce înseamnă să fii grefier. Dar cunosc destui profesori care au devenit grefieri şi niciun grefier care să fi lăsat sălile de tribunal pentru cele de clasă. Cunosc ceva profesori care fac a doua sau a treia facultate. Pentru a deveni grefieri, desigur, nu pentru că şi-ar dori să predea mai multe discipline (de fapt, cunosc şi câteva cadre didactice care au ajuns în situaţia de a face reconversie profesională pentru a-şi păstra postul).

Dacă cineva are de gând să-mi critice articolele este liber să o facă. Dar consider că singura opinie autorizată o poate prezenta doar un grefier ajuns la catedră. Dacă există un astfel de om am tot respectul pentru el. E clar că nu banii îl interesează, ci să lumineze o minte.

Prima parte a articolului aici. Comentariile care nu respectă regula bunului simţ au fost şterse.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *