Regula repartizării aleatorii a copiilor în clasele pregătitoare – normalitate sau aberaţie?

Ministrul Educaţiei Naţionale, Monica Anisie, loveşte din nou. Şi loveşte zdravăn de tot cu „procedura transparentă şi nediscriminatorie” a repartizării aleatorii a elevilor la clasa pregătitoare, acea „procedură care să asigure transparență, echitate, nondiscriminare și incluziune” – Articolul 51, alineatul 4 din proiectul metodologiei privind procedura înscrierii în clasa pregătitoare.

Deocamdată este vorba de un proiect supus dezbaterii publice, dar ştim noi cam cum stă treaba cu astfel de proiecte. De cele mai multe ori consultarea publică e doar consultare, nu are niciun fel de putere să schimbe ceva. Se face consultare publică pentru că dă bine, sună mai interesant, asigură o patină de interes real pentru părerea cetăţeanului de rând. Mai ţineţi minte cum a fost consultarea cu programele cadru la gimnaziu? Nu s-a schimbat nimic, deşi multe voci autorizate au susţinut că programele sunt prea încărcate şi nerealiste.

Cu alte cuvinte, e puţin probabil ca metodologia să nu devină realitate. Conform acesteia, elevii înscrişi la clasa pregătitoare vor fi repartizaţi aleatoriu în clase. Nu-şi mai alege nimeni învăţătoarea; nicio învăţătoare nu-şi mai alege elevii.

Aparent, ceva normalitate în sistemul de învăţământ atât de bulversat de schimbările născute în capetele unor miniştri care habar nu au pe ce lume trăiesc. Însă, pentru cineva care a lucrat în sistem mai bine de două decenii, este vorba de o aberaţie.

Este firesc ca elevii să fie selectaţi în funcţie de capacităţi. Învăţătorii ştiu foarte bine că e mult mai simplu să lucrezi cu o clasă în care elevii sunt cam la acelaşi nivel intelectual. Fie că e vorba de o clasă „strălucită”, medie sau slabă. Asta pentru că demersul didactic trebuie adaptat la media clasei şi nu individual – lucru de altfel imposibil de pus în practică, deşi sună atât de frumos în teorie.

Însă când ai o clasă formată din elevi între care diferenţele sunt foarte mari, e clar că efortul cadrului didactic devine enorm şi adesea este risipit în van. Nu te poţi ocupa de fiecare elev aşa cum merită şi nu e vorba de reavoinţă. Timpul nu permite tratare diferenţiată foarte variată.

Să nu ne ascundem după deget, dar în învăţământ s-au strecurat o mulţime de persoane care nu au ce căuta la catedră. Facultăţile particulare şi de stat au oferit diplomele necesare cui a plătit taxele de şcolarizare. Nu a interesat pe nimeni calitatea produsului finit la finalul anilor de „studii”. Cu complicitatea inspectorilor şcolari, mulţi incompetenţi stau la catedră fără să facă nimic.

Prin urmare, există riscul ca mulţi copii buni să ajungă pe mâna unor impostori ai sistemului, care nu au fost în stare să înveţe pentru ei, darmite să-i înveţe pe alţii. Iar repartizarea aleatorie taie orice şansă la un învăţător decent. Îţi place, nu-ţi place, sistemul alege pentru copilul tău. Tu, ca părinte, nu mai ai niciun cuvânt de spus. Asta în condiţiile în care clasele primare reprezintă temelia edificiului intelectual care va fi – sau nu va fi – copilul.

Ştiu mai bine decât mulţi cât de important este un învăţător bun la clasele primare. De-a lungul anilor am avut clase extraordinare datorate unor învăţători demni de toată stima, dar şi clase dezastru în care prea puţini copii ştiau să scrie sau să citească. Iar totul a pornit de la învăţător. A fost capabil, a dat clase foarte bune. A fost un impostor? Zeci de copii încă suferă din cauza asta.

Ca părinte este firesc să vrei o învăţătoare bună pentru copilul tău. Doar inconştienţilor nu le pasă ce anume se va întâmpla cu copilul lui după ce acesta e înscris la şcoală. E absolut normal să te interesezi de învăţătoare, de competenţa ei profesională. Şi când afli că „doamna” e un monument de incompetenţă, e firesc să nu o vrei la clasa odraslei tale.

Ministrul Educaţiei are pretenţia că toţi învăţătorii sunt competenţi şi, prin urmare, părinţii nu au niciun drept să aleagă cadrul didactic. Din păcate, aşa cum  tocmai am scris, nu toţi învăţătorii sunt capabili  şi de această realitate tot cei de la Minister sunt vinovaţi. Pentru că au permis accesul în sistem pentru tot felul de incapabili şi piloşi, pentru că perfecţionarea cadrelor didactice se face formal, fără niciun fel de responsabilitate şi implicare.

Singurii care au de pierdut sunt copiii. Ceea ce e trist, este foarte trist. Dar se pare că nu interesează pe nimeni.

Proiectul de lege poate fi consultat aici.

About the author

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *