Părinţii au dreptul să aleagă învăţătorul copilului

Dacă Ecaterina Andronescu şi-a câştigat titlul de gropar al învăţământului clădindu-şi renumele pas cu pas, despre Monica Anisie a avut nevoie de doar trei luni pentru a ameninţa la modul cel mai serios renumele Ecaterinei.

Deşi a pretins că are nişte idei foarte interesante privitor la reformarea sistemului, Monica Anisie a demonstrat doar cât este de ruptă de realităţile unui sistem din care pretinde că provine şi îl cunoaşte foarte bine. A reuşit să se facă de râs plimbându-se cu reporterii după ea prin şcolile de la ţară şi zbierându-se la o învăţătoare amărâtă doar pentru că aceasta a încercat să facă ordine în clasă.

Măsuri dispuse după ureche, fără a se ţine cont de părerea specialiştilor sau de realităţile specifice ale meleagurilor mioritice. Cam acesta este bilanţul unuia dintre cele mai scurte mandate în fruntea Ministerului Educaţiei.

Una dintre cele mai proaste măsuri este cea privitoare la repartizarea aleatorie a copiilor în clasa pregătitoare. Practic, nimeni nu mai ţine cont de dorinţa părinţilor, ci de numele de familie al micuţilor. O astfel de măsură e menită să elimine discriminările şi clasele suprapopulate, în care dascălul era nevoit să lucreze cu treizeci şi mai bine de copii în timp ce în aceeaşi şcoală există cadre didactice care stau singure în clasă.

Evident, e vorba de un dezechilibru, de o anomalie. Nu e normal ca un învăţător să lucreze cu mai bine de treizeci de copii în timp ce colegul de la clasa paralelă are doar vreo opt copii în clasă. Nu e normal deloc. Însă se practică. Asta pentru că părinţii au (încă) dreptul de a-şi alege învăţătorul. Ca părinte este firesc să vrei ce este mai bine pentru copilul tău, să te zbaţi să-i asiguri o educaţie cât mai solidă. Iar asta nu se poate realiza în mod aleatoriu.

Când aveţi probleme de sănătate vă alegeţi medicul în grija căruia vă lăsaţi, nu-i aşa? De ce nu mergeţi la cine se nimereşte în condiţiile în care toţi medicii au facultate şi drept de liberă practică? Când sunteţi parte într-un proces plătiţi cel mai bun avocat pe care vi-l puteţi permite. De ce nu vă lăsaţi în voia sorţii? Păi nu toţi cei care se dau avocaţi au terminat Dreptul? Nu toţi sunt competenţi?

Aveţi probleme cu maşina? Apelaţi la un mecanic bun şi sunteţi în stare să plătiţi în plus sau să aşteptaţi deşi alături există un „specialist” care moare de plictiseală. Da, nu lăsaţi la voia întâmplării nici măcar maşina.

Însă Ministerul are pretenţia să lăsaţi la voia întâmplării educaţia copilului. Din punctul de vedere al Ministerului nu există decât cadre didactice extrem de competente. Asta se vede la salarizare; toate cadrele didactice sunt salarizate la fel, indiferent dacă-şi fac treaba sau se duc la şcoală doar să aibă de unde pleca acasă.

Din păcate, realitatea pe care ministrul Anisie a încercat să o ascundă sau de care poate că nu este conştientă este că nu toţi cei ajunşi la catedră pot fi asemuiţi cu Domnul Trandafir. NU EXISTĂ UNIFORMITATE. Există prea mulţi incompetenţi iar de asta tot Ministerul este vinovat. Cu ani în urmă au fost desfiinţate liceele pedagogice, cele care au asigurat decenii la rând învăţători de calitate. Practic, cinci ani de zile un tânăr era educat să-i educe pe alţii. Acum liceele pedagogice nu mai sunt la modă. Dacă vrei să fii învăţător e de ajuns să urmezi cursurile unei fabrici de diplome. Primeşti diplomă  şi gata, eşti cadru didactic.

Şi asta doar din vina miniştrilor Educaţiei, care au dovedit iresponsabilitate şi inconştienţă de fiecare dată când au luat astfel de decizii. În loc să ia măsurile necesare pentru a repara relele făcute, Anisie a decis ca elevii să fie trataţi ca mărfurile în bazar. Nu contează pe ce raft sunt puse, la un moment dat o să se vândă.

Nu e normal să-ţi laşi copilul pe mâna oricui se nimereşte. Nu e normal deloc. Repartizarea aleatorie se practică în alte ţări, dar acolo nu există problemele noastre. Acolo învăţământul are tradiţie, totul s-a făcut cu cap, nu prea am auzit ca vreun ministru al Educaţiei din Franţa sau Suedia să fie poreclit Groparul. Aşa că nu e cazul să ne compărăm cu alţii când învăţământul este aşa cum este.

Cât timp competenţa unora dintre dascăli există doar pe hârtie, nu trebuie îngrădit dreptul părinţilor de a alege învăţătorul copilului. Pentru că a alege învăţătorul nu e un moft, ci este o necesitate izvorâtă din resposabilitate. Doar părinţii iresponsabili îşi lasă copilul pe mâna cui se nimereşte. Şi Ministerul nu are dreptul de a face „dreptate”. Cel puţin nu astfel de dreptate. Dacă vrea să se ajungă la repartizare aleatoare, foarte bine. Să urmărească pe cine preferă părinţii şi cei care nu reuşesc să convingă să fie daţi afară din sistem. Reforma înseamnă şi sacrificii, şi măsuri nepopulare. Dar, deocamdată, Ministerul a ales calea facilă. Şi totul în dauna copiilor.

P. S. Pentru articolul precedent mi-am luat porţia de înjurători de la tot felul de cadre didactice, mai ales pe reţelele sociale. Pentru interesaţi, clic aici.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *