Monica, fă-te că munceşti

Ministrul Educaţiei, doamna Monica Anisie, a reuşit să se acopere (din nou) de ridicol. Cred că e situaţia care-i provoacă cele mai tari senzaţii de vreme ce se străduieşte să se pună în situaţii care reuşesc să-i şifoneze imaginea chiar şi în condiţiile în care am spus că mai rău nu se poate. Ba se poate… Se poate chiar mai rău. Monica Anisie este persoana care poate demonstra asta cu vârf şi îndesat la orice oră şi de câte ori este nevoie.

Acum câteva zile a anunţat cu surle şi trâmbiţe că va face lumină în cazul doctoratelor plagiate. Cică toate titlurile doctorale trebuie luate la purecat şi grâul separat de neghină. O măsură cât se poate de necesară, trebuie să recunoaştem. Una care trebuia aplicată de multă vreme pentru că prea s-a umplut ţara asta de proşti cu diplomă, şi nu orice fel de diplomă, ci diplomă de doctor. Iar titlul de doctor a deschis multora porţi ce trebuiau să le rămână veşnic închise în nas.

Meritocraţia este doar un cuvânt lipsit de acoperire în România actuală, o Românie în care funcţiile de conducere au fost acaparate de personaje fără scrupule, la parvenirea cărora un rol important l-a avut spoiala universitară numită „doctorat”. Iar cele mai multe dintre doctorate au fost obţinute prin filiera de partid, pentru că era absolut necesar ca anumite personaje să avanseze în ierarhie. Iar urmările le vedem la tot pasul. Tinerii cu posibilităţi intelectuale superioare preferă să plece din ţară, scârbiţi de tot ceea ce se întâmplă.

Cum spuneam, desecretizarea – să folosesc un termen nu chiar foarte potrivit, dar cumva grăitor pentru ce se întâmplă în lumea doctorală din România – doctoratelor este o acţiune absolut necesară însă pe care guvernanţii au tot amânat-o din motive cât se poate de străvezii. Dacă s-ar fi făcut ordine sau măcar lumină în ceea ce priveşte doctoratele, o mulţime de parveniţi ar fi trebuit să se mulţumească cu posturi mărunte gen portat sau şofer în loc să ajungă miniştri.

Monica Anisie a încercat să-şi lege numele de o acţiune cu adevărat necesară şi să-şi asigure acea imagine de luptător pentru democraţie şi corectitudine după care jinduieşte. Din păcate, nu a reuşit decât să agite puţin apele. După anunţul dătător de speranţă a urmat treaba cu GDPR. Cică nu are voie să treacă de la declaraţii la fapte pentru că se încalcă dreptul la protecţia datelor personale. Cu alte cuvinte, a vrut ea să facă ceea ce trebuia de făcut dar nu o lasă legea. Care e strâmbă şi e moştenită de la pesediştii cei răi, care nu-i lasă pe liberali să guverneze aşa cum doresc ei, adică mai rău decât social-democraţii.

Cei de la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal au reacţionat şi au spus că nu e nicio problemă legat de faptul că tezele de doctorat ar deveni accesibile publicului larg, însă Anisie se agaţă de precedenta ei declaraţie cu disperarea înecatului. Regulamentul GDPR nu permite şi gata! Ea a vrut să facă ce era omeneşte de făcut, dar dacă legea nu permite…

Personal nu pricep de ce atâta secretomanie în jurul tezelor de doctorat. „Nu pricep” este un fel de a spune, pentru că ştiu foarte bine care sunt interesele, doar lansez provocarea de dragul discuţiei. Până la urmă lucrările astea de doctorat au fost comise nu doar pentru a netezi calea parvenirii pentru tot felul de şmecheri de partid, ci pentru a construi o lume mai bună. De ce e nevoie ca lucrările de doctorat să fie ascunse de ochii lumii? Normal ar fi să fie publicate în mii de exemplare şi să fie accesibile în toate bibliotecile din România, însă cruda realitate e că tezele de doctorat, acele emanaţii intelectuale care ar putea face atât de bine omenirii şi societăţii sunt băgate la secret. În aceste condiţii, e clar că au fost comise cu un singur scop, un scop care nu are nicio legătură cu ceea ce presupune titlul de doctor într-o anume ştiinţă pe alte meleaguri.

Monica Anisie ştia de la început că treaba asta cu desecretizarea tezelor de doctorat e imposibil de pus în practică, dar a vrut să arate la popor cât este ea de implicată, cât e de grozavă, doar că o împiedică alţii să-şi pună ideile în practică. Cu alte cuvinte, s-a făcut că lucrează. Aşa cum a procedat pe vremuri Mircea Dinescu. Monica, fă-te că lucrezi, fată. Face bine la imagine.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *