Îngheţarea anului şcolar – o tâmpenia colosală

N-am mai fost de multă vreme pe aici; spre deosebire de foştii mei colegi din învăţământ, care au avut parte de un fel de vacanţă, subsemnatul a fost prezent în câmpul muncii J. Pot spune chiar că am fost mult mai prezent ca de obicei, iar asta nu mi-a lăsat timp pentru blogăreală. Însă, chiar şi aşa ocupat cum am fost – şi încă mai sunt – tot găsesc timp să mă mai informez. Iar acum am găsit şi timp să-mi dau cu părerea. Pe cine interesează, poate să citească. Cine nu…

Întreruperea cursurilor pentru o perioadă atât de lungă e o situaţie fără precedent, cel puţin în ultimii cincizeci de ani. În vremea comunismului, când am fost eu elev, nu ţin minte să se fi întrerupt cursurile nici măcar atunci când viscolea sau când stratul de zăpadă era cât gardul. După Revoluţie lucrurile s-au mai relaxat din punctul ăsta de vedere şi când a fost cazul s-au închis şcolile.

Însă niciodată nu ne-am confruntat nu doar cu un „stop joc” atât de îndelungat, ci şi cu o situaţie de atât de gravă. Din păcate, se pare că mulţi dintre colegi nu prea ştiu pe ce lume trăiesc şi ţin să afirme că interesul lor este mai important decât cel general. Acum câteva zile Raluca Turcan a lansat tâmpenia conform căreia una dintre variantele privitoare la situaţia din învăţământ este reprezentată de îngheţarea anului şcolar. Şi de la asta s-a inflamat internetul.

Sondajul de pe pagina Teacher in Romania a demonstrat fără doar şi poate că majoritatea celor care lucrează în învăţământ nu sunt de acord cu acest scenariu radical care, presupune cumva că toată lumea rămâne repetentă. Loazele şi olimpicii, cu toţi în aceeaşi oală. Pentru prima dată în istoria învăţământului românesc o măsură egală pentru toată lumea.

Ministrul Monica Anisie – din păcate, o „Mona” detestată, nu aşa de preţioasă ca spirtul după care aleargă toată lumea – a spus că e nu e cazul, însă trebuie să avem în vedere faptul că vicepremierul a pomenit despre un astfel de scenariu. Şi dacă autorităţile au în vedere şi aşa ceva, e foarte posibil să ne trezim că decizia a fost luată şi nu e mare lucru de făcut.

Multe tâmpenii s-au decis la nivelul Ministerului Educaţiei de-a lungul timpului, dar îngheţarea anului şcolar ar fi cea mai cretină opţiune. Poate că Monica Anisie doreşte s-o detroneze pe Ecaterina Andronescu din poziţia de gropar al învăţământului, însă dacă ţine neapărat să o facă, ar trebui să plătească preţul din buzunarul propriu, nu sacrificând un an din viaţa copiilor.

E drept că e foarte multă materie de recuperat. Mai bine de o lună şi ceva, cel puţin în momentul de faţă, dar e posibil să se ajungă şi mai rău. Iniţial şcolile trebuiau închise până pe 22 martie, iar în momentul de faţă se spune că vor fi închise până după Paşte, fără a se preciza exact data când vor fi deschise.

Dacă situaţia de urgenţă se mai prelungeşte mult – sper să nu se întâmple aşa, dar la ce autorităţi avem nu sunt prea multe speranţe – o să se adune şi mai multă materie de recuperat. Şi în cazul acesta partizanii îngheţării anului şcolar – cei mai mulţi animaţi de interese absolut personale – vor avea argumente grele cu care să-şi susţină opţiunea.

Chiar şi aşa, îngheţarea anului şcolar rămâne o tâmpenie colosală. Dacă se va ajunge în situaţia asta, recomandarea mea pentru părinţi şi elevi este să dea în judecată Ministerul.

În primul rând, nu e necesar să se facă recuperarea tuturor orelor. Un elev poate promova în clasa următoare şi fără să recupereze orele de sport, nu credeţi? Da, e drept, acum copiii stau în casă şi nu fac mişcare, dar recuperarea orelor de sport să fie un motiv pentru îngheţarea anului şcolar? Chiar aşa, Moni şi Ralu?

Dacă nu se recuperează orele de desen poate că riscăm să pierdem vreun Grigorescu sau vreun Baba, dar chiar şi dacă am pierde zece Picaso nu justifică măsura repetării anului şcolar. Cât despre muzică, ce să mai vorbesc? Se recuperează sau nu, nu e mare pierdere; oricum majoritatea celor care trăiesc din  cântat  n-au prea  multă şcoală la modul general.

Orele de cultură civică sau de educaţie socială, cum li se spune mai nou? Se pot recupera intensiv. Sărim peste partea de aprofundare şi recapitulare. Dacă nu se recuperează nu suferă nimeni. Educaţia tehnologică? Îmi vine să râd. Educaţia tehnologică se realizează doar teoretic; prea puţină practică.

La aceste discipline recuperarea se poate face şi la anul. Sau deloc; de ce să nu fim realişti.

Limba română, limba maternă, limbile străine şi… despre latină hai să nu pomenim; la cum se studiază cel mai bine ar fi să fie eliminată din programă complet. Limba românâ şi cele străine, matematica, fizica, biologia, chimia, istoria şi geografia. Da, aici este de recuperat, dar se pot elimina o parte din conţinuturile programei. Şi aşa sunt prea multe. În planificările profesorilor sunt trecute ceva ore de recapitulare şi evaluare. Se poate renunţa la ele.

Desigur, faptul că unele ore n-ar fi recuperate deloc nu trebuie să presupună tăierea salariilor pentru cadrele didactice care predau materiile respective. Nu e vina lor pentru că s-a ajuns în situaţia asta – de fapt, de asta se tem cei mai mulţi profesori, să nu rămână fără salarii dacă nu recuperează orele. Dar nu trebuie să plătească elevii pentru incompetenţa guvernanţilor. Există soluţii…

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *