Mai uşor cu şcoala virtuală!

 Au trecut mai bine de când cursurile au fost întrerupte brusc. Nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria mai mult sau mai puţin recentă ca şcolile să fie închise pentru o perioadăa atât de lungă. Şi se pare că vor sta închise mult şi bine; cel puţin în momentul de faţă încă nu se ştie când anume se vor relua cursurile.

Raluca Turcan, jenantul vicepremier, a vorbit ceva despre îngheţarea anului şcolar. Cea mai proastă soluţie. Aşa cum am arătat în articolul precedent, nu e necesară recuperarea orelor, ci recuperarea materiei. Asta nu vor să înţeleagă chiar şi unii dintre dascăli, ceea ce mi se pare mai grav decât faptul că pe Raluca Turcan nu o prea duce capul.

Se vorbeşte tot mai mult despre şcoala virtuală. O serie de cadre didactice s-au înghesuit pe platforme şi pretind că predau virtaul de nu mai pot. În primele zile de după închiderea şcolilor Adservio s-a blocat. A fost cam prea mult pentru o platformă la care accesul este plătit. Nu ştiaţi?! Aflaţi acum. Părinţii elevilor plătesc pentru a utiliza Adservio.

Adservio a fost o platformă grozavă cât timp a fost utilizată doar pe post de carnet de note, eventual şi absenţe. Dar când a venit momentul să-şi demonstreze utilitatea a cam căzut.

S-au lansat şi alte platforme care au fost luate cu asalt de cadrele didactice. Se pare că cineva le-a băgat în cap că, dacă nu fac ore online, n-or să-şi mai primească salariile. Da, a circulat – şi încă circulă şi zvonul ăsta.

Şcoala virtuală e o idioţenie. Cel puţin în momentul de faţă. Pentru a se trece de la şcoala clasică la cea virtuală e nevoie de ceva timp şi – mai ales – de resurse. Ori aceste resurse lipsesc, atât din dotarea dascălilor, cât şi a elevilor. Nu ştiu câţi dintre noi s-au sesizat, dar tot ceea ce presupune în momentul de faţă se face pe spinarea dascălului. Există ceva platforme, e drept, dar nu sunt foarte grozave. Există doar să-şi justifice existenţa.

Marele adevăr e că totul s-a întâmplat prea repede şi nu suntem pregătiţi pentru trecerea în mediul virtual. Nu toţi elevii dispun de dispozitivele necesare pentru şcoala online. Şi ştim foarte bine că mulţi dintre elevi nu sunt atenţi la ore când e profesorul în clasă, lângă ei. Să ne aşteptăm că aceştia se vor dedica studiului de îndată ce şcoala a devenit virtuală? Chiar crede cineva asta?

Greul lecţiilor virtuale va cădea tot pe elevii buni, aşa cum se întâmplă de obicei. Şi când se vor relua cursurile în format clasic – sper să se întâmple când trebuie să se întâmple, nu mai devreme – tot pe elevii buni o să cadă greul.

Concret, unii dintre elevi învaţă acasă oricum. Un profesor dedicat va păstra legătura cu ei şi-i va îndruma corespunzător, cu rezultate pe măsură. Această perioadă de izolare poate face minuni în ceea ce priveşte învăţatul, dar se pare că prea mulţi dascăli vor ca efortul lor să fie remarcat.

Nu eram pregătiţi pentru şcoală virtuală şi nici nu vom fi prea curând. Mai bine aşteptăm redeschiderea şcolilor şi nu ne batem joc doar din dorinţa de a spune că am făcut ceva. Chiar nu merită. Şi partizanii îngheţării anului şcolar ar trebui să se pună în situaţia elevilor, nu să aibă în vedere propriile interese, oricare ar fi acestea.

Şcoală virtuală? Nu sunt împotrivă, dar să fie şcoală în adevăratul sens al cuvântului, nu doar ceva din categoria „Lasă bre că merge şi aşa…”

About the author

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *