Dragi profesori, cei din personalul auxiliar sunt colegii noştri

Articolul de ieri mi-a adus ceva mai mulţi vizitatori decât de obicei. Câteva zeci… Cu alte cuvinte, a crescut traficul.

Din păcate, traficul crescut mi-a adus şi o porţie de înjurături mult mai consistentă decât de obicei. Nu am pretenţia că deţin adevărul absolut, sunt şi eu un om ca toţi oamenii, dar cred în libertatea de gândire şi de exprimare. Însă unii dintre cei care s-au gândit să-mi spună că nu sunt de acord cu mine au folosit un limbaj cât se poate de nepotrivit. Asta pentru că – regret să o scriu – se pretind cadre didactice.

Imediat ce Orban a anuţat că profesorii nu vor fi trimişi în şomaj tehnic, s-a pornit urgia. Vezi, băi, postacule, că n-ai avut dreptate? Profesorii nu intră în şomaj tehnic, numai personalul auxiliar…

Aş putea prezenta ceva capturi de ecran cu mesajele primite, dar nu o fac. Nu vreau să mă războiesc cu nimeni; vreau doar să spun câte ceva, fără pretenţia ca spusele mele să fie urmate întocmai. Am libertatea de exprimare şi mă voi folosi de ea.

Bucurie mare printre unii dintre dascăli. Nu noi intrăm în şomaj tehnic, ci doar personalul auxiliar… Nesimţitule, cum ai putut să scrii aşa ceva?

Da, capra vecinului a murit mai devreme decât a noastră. Să ne bucurăm, nu-i aşa? Să ne bucurăm, numai că nu va dura foarte mult până zâmbetul ne va îngheţa pe buze.

În contextul dat, era cam dificil ca dascălii să fie trimişi în şomaj tehnic. Asta pentru că, pe moment, cadrele didactice se află în concediu de odihnă. Un concediu forţat; guvernanţii au insistat ca toată lumea să fie trecută în concediu de odihnă pe perioada vacanţei de primăvară. O decizie destul de corectă; când cursurile sunt suspendate, nu te poţi lăuda cu prea multă activitate la şcoala pe care nu ai voie să o vizitezi.

Miza reală a acestui concediul obligatoriu e norma de hrană. Din câte ştiu, nu se acordă pe perioada concediului, deci guvenul face economie.

Evident, nu poţi trimite în şomaj tehnic pe cineva aflat într-un concediu de odihnă la care tocmai tu l-ai obligat. Asta i-a salvat, de fapt, pe profesori de şomajul tehnic.

Deşi sper din inimă să nu se ajungă la situaţia în care dascălii vor fi sacrificaţi, e puţin probabil ca acest pas să fi evitat. Deja a început.

Deocamdată a fost sacrificat personalul auxiliar. Cei care fac parte din personalul auxiliar pot fi taxaţi deoarece nu au fost trimişi în condediu obligatoriu.

Urmează sacrificiul femeilo de serviciu, a şoferilor de microbuz, fochiştilor, paznicilor. Trist e că vorbim de personal care nu are cine ştie ce salarii, deci economia la buget nu va fi foarte mare.

Vor urma cadrele didactice. Nu am pretenţia că sunt vizionar, dar îmi aduc aminte evenimente din trecutul nu foarte îndepărtat, evenimente pe care mulţi dintre noi le-au uitat.

Mai ţineţi minte când Băsescu a declarat că o anume criză nu ne va atinge decât tangenţial?! A urmat masacrarea veniturilor românilor…

Acum ne confruntăm cu o situaţie mult mai gravă; e puţin probabil să fie depăşită fără sacrificii enorme. Din păcate, printre cei pe seama cărora se vor face cele mai mari sacrificii se numără cadrele didactice.

Faptul că joi dascălii nu au fost trimişi în şomaj nu înseamnă că primejdia a trecut. N-au fost trimişi pentru că nu permite cadrul legal, dar după ce se va termina concediul… Nu vreau, chiar nu vreau să mi se spună “Ai avut dreptate”. Sper să nu am dreptate…

Din păcate, nu prea găsesc argumente contra. Sacrificiul a început. Cu personalul auxiliar. Mulţi dascăli au răsuflat uşuraţi. Bomba nu a căzut peste ei. N-a căzut departe, dar nu i-a afectat, au încasat-o alţii.

Cei din personalul auxiliar sunt colegii noştri, nu trebuie să-i abandonăm sau, mai rău, să ne bucurăm că nu suntem noi în locul lor. Ce li s-a întâmplat lor ieri o să ni se întâmple mâine nouă.

Deocamdată nu pot să nu remarc apatia cu care sindicatele au tratat măsura guvernului. Nu le pasă; n-am auzit de vreo reacţie adevărată. De fapt, nu am auzit de nicio reacţie. Pentru sindicate, personalul auxiliar nu există decât atunci când e vorba de cotizaţii. Ca şi personalul didactic, de altfel.

P. S. Aparent, am pierdut pariul de ieri. Chiar mă bucur. Din păcate, pe termen nu foarte lung, încă n-am pierdut. Deşi vreau cu sinceritate ca viitorul să-mi contrazică palidele previziuni. Mai bine să fiu scos de vizionar mincinos decât să mi se spună că am avut dreptate.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *