Profesorii, lăsaţi să se descurce singuri

Ştire de pe edupedu.ro. Mai bine de trei sferturi dintre cadrele didactice participante la un sondaj au recunoscut că nu au primit niciun fel de spriin din partea şcolii sau autorităţilor pentru predarea online.

Sincer, rezultatul sondajului nu mă miră deloc. Când au mai primit cadrele didactice ajutor din partea ministerului sau autorităţilor? Niciodată.

Ani de zile ne-au scos ochii cu suta de euro pentru cărţi. Şi trebuia să prezentăm tot felul de documente din care să reiasă că nu am tras în piept statul. Câţi dintre cei care trudesc la catedră pot spune că suta de euro era suficientă pentru achiziţia de carte? Câţi pot spune că au cheltuit sensibil mai mult?

Zilele acestea s-a relansat programul Euro 200. Acel cupon oferit de stat familiilor nevoiaşe pentru achiziţionarea unui calculator. Durează de ani de zile… Pentru cadrele didactice nu s-au oferit niciodată bonuri sau tichete pentru achiziţia de calculatoare sau imprimante. Asta în condiţiile în care calculatorul şi imprimanta au devenit indispensabile în procesul de predare-învăţare. Nu poţi pretinde că eşti profesor dacă nu ai calculator şi imprimantă acasă.

Da, să nu uităm de imprimantă, care e folosită mai ales în interes de serviciu. Dacă e multifunţională, e şi mai bine. În cei aproape trei ani de când nu mai lucrez la catedră n-am folosit imprimanta decât ocazional. Ceva mai mult decât cu pandemia, pentru a-mi printa declaraţiile pe propria răspundere.

Însă în perioada cât eram în activitate refilam tonerul cel puţin odată pe lună. Pe banii mei, deşi foloseam imprimanta pentru şcoală. Cât timp am fost profesor am cumpărat şapte calculatoare şi zece imprimante. Toate pentru a-mi susţine activitatea didactică.

Vreţi să vă spun câte luni am plătit la bancă pentru primul calculator? Treizeci şi şase de luni dator la bancă pentru un calculator cu o configuraţie care, astăzi, pare ridicolă. HDD de 3,2 giga… Procesor de 133. Calculator… Până am apucat să-l plătesc au apărut altele; calculatoare adevărate. Pentium…

Dar toate calculatoarele pe care le-am cumpărat le-am folosit pentru şcoală. Nu mai vorbesc de imprimante. Dacă n-aş fi fost profesor, probabil că nici n-aş fi ştiut cum anume funcţionează. Zece imprimante pentru buna desfăşurare a activităţii didactice.

Oricare dintre cei care-şi fac treaba în învăţământ pot face relatări asemănătoare sau chiar mai costisitoare. Ministerul a tot vorbit despre informatizarea învăţământului însă a evitat să ofere şi resursele necesare. S-au făcut ceva cabinete AEL, laboratoare de informatică… Nu prea mult, din păcate. Grosul informatizării învăţământului s-a făcut pe banii cadrelor didactice.

Referitor la predarea online, ministrul Educaţie a făcut o remarcă de genul “fiecare profesor trebuie să aibă calculator”. Cu alte cuvinte, cadrele didactice sunt obligate să dispună de calculator sau laptop. Pentru că aşa vrea ministerul. Din păcate, nu doar Monica Anisie e de această părere; au mai spus-o şi alţi înaintea ei.

La cursurile de perfecţionare, formatorii aveau o atitudine plină de dispreţ când un cadru didactic spunea că nu are calculator acasă. “Cum să nu aveţi calculator?! Sunteţi profesor…”

Clar, dacă eşti profesor, trebuie să ai calcultor şi imprimată în casă. Cu ce bani le cumperi, nu interesează pe nimeni. Aşa cum pe nimeni nu interesează cum anume predai online. Trebuie să faci şcoală virtuală; nu interesează cum. Te descurci, de asta eşti profesor.

Covârşitoarea majoritate a celor care au predat online spun că n-au fost ajutaţi să o facă. Nu mă surprinde. Oficialii Educaţiei cer rezultate însă nu oferă resursele necesare. Nu sunt interesaţi nici de faptul că mulţi dintre copii nu dispun de calculator sau laptop ori telefon performant. Şi conexiunea la internet e importantă. Vor doar rezultate, nu şi să ofere resursele necesare.

Fiecare cadru didactic ar trebui să primească un calculator de la Minister. Nu e o exagerare, e o realitate. Un calculator şi imprimanta necesară, la care să se adauge şi plata abonamentului de net.

De asemenea, fiecare elev să fie înzestrat cu laptop sau tabletă conectate la net. Abia atunci poţi cere rezultate. În momentul de faţă profesorii trebuie să se descurce singuri. Ministerul nu a oferit decât puţine platforme pentru şcoala virtuală, iar cele mai multe dintre acestea nici nu funcţionează prea grozav.

Există alternative, dar acestea costă. Nicio surpriză; sunt oferite de companii private, aşa că e de înţeles. Însă e de neînţeles de ce Ministerul nu alocă fondurile necesare utilizării platformelor respective. Există tehnica necesară, dar aceasta va fi accesată la fel ca până acum, adică pe cheltuiala cadrelor didactice.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *