Monica Anisie – cariera politică mai presus de orice

Urma scapă turma nu e doar o vorbă din popor. Se întâmplă în viaţa de zi cu zi, mai ales în politică.

Nu o simpatizez pe Monica Anisie. N-am simpatizat-o niciodată şi, la cum se descurcă în fruntea ministerului, nu există vreo şansă. Femeia asta a ajuns ministru al Educaţiei în cel mai prost moment. Cred că într-o conjunctură firească, n-ar fi ajuns nici măcar secretar sau inspector. Iar într-o ţară normală nu i s-ar fi permis nici să ducă gunoiul, darmite să predea la caredră. Dar noi nu suntem normali…

Monica Anisie e avidă după putere. Nu şi-a dat demisia nici după scandalul ascultatului pe la uşă, nici după alte gafe. A pus mâna pe scaunul de ministru şi e dispusă la orice compromis pentru a se menţine.

Aceasta este una dintre explicaţiile scandalului cu şcoala virtuală. Finanţele fac presiuni asupra Ministerului Educaţiei să mai reducă din cheltuielile de personal. Chiar dacă salariile profesorilor nu sunt foarte mari, totuşi aceştia sunt numeroşi şi când se fac calculele la sfârşit de lună, se adună ceva.

Premierul Orban ştie asta, dar deoarece speră încă la o carieră politică, e dispus să scoată castanele din foc cu mâna altora. Nu se ia de profesori pentru că le vrea voturile, nu pentru că i-ar păsa de această categorie socio-profesională.

A promis deja că dascălii nu vor fi trimişi în şomaj tehnic, însă a venit cu o veste mult mai proastă. Cum să-i plăteşti pe profesori dacă nu muncesc? Deja se vorbeşte că numai cine va face şcoală online va primi salariu. Interesant, nu?

Nu trimitem cadrele didactice în şomaj tehnic. Dar e firesc să le plătim dacă nu au activitate? Şomajul tehnic e valabil pentru cei care sunt prezenţi la serviciu, nu pentru cei care stau acasă. Orban a manevrat abil cuvintele, de asta cei mai mulţi nu au înţeles nimic. Nu trimitem cadrele didactice în şomaj tehnic. Însă nici nu le plătim dacă n-au activitate.

De aici s-a iscat graba şi scandalul cu şcoala virtuală. Anisie e conştientă de rolul ei de pion, dar e genul de pion care ştie ce vrea. Şi Anisie vrea să străbată tabla de şah şi să iasă regină.

Prin urmare, n-a percutat la soluţia lui Orban şi a găsit o cale de mijloc. Şcoala virtuală. O soluţie criticată de toată lumea, inclusiv de dascăli. Însă, pentru moment, este singura care garantează plata integrală a salariilor. Ai făcut şcoală virtuală? Ai activitate, ai dreptul la salariu.

Şcoala virtuală e o tâmpenie. Mulţi copii nu au acces la tehnologie. Anisie s-a făcut de râs semnând ordinul prin care părinţii sunt obligaţi să asigure copiilor calculatoare sau telefoane. O tâmpenie colosală, fără doar şi poate. O ilegalitate…

Însă criza fără precedent din Educaţie a dat apă la moară specialiştilor. Unul dintre aceştia e nimeni altul decât Genunche. Pop Liviu Marian. Care a găsit de cuviinţă să povestească cum pesedeii au creat toată infrastructura necesară pentru şcoala virtuală. Au făcut tot ce era de făcut; liberalii trebuiau numai să o utilizeze, dar uite că nu vor

Am fost profesor pe timpul PSD şi nu numai. Ştiu ce au lăsat Pop şi ai lui în urmă. Doar programe pe hârtie, nimic concret. Câteva laboratoare AEL – care momentan pot fi utilizate cel mult de cadre didactice, nu de elevi. NIci vorbă de tablete sau laptopuri pentru fiecare elev.

Îmi aduc aminte de ţepele date de Androneasca. Dosarul Microsoft… Nimic pentru educaţie, totul pentru ei. N-a păţit nimic, ba din contră. Are nesimţirea de a-şi da cu părerea, ca şi Pop, de altfel.

Infrastructura e zero. Profesorii nu au calculatoare, elevii nici atât.

E balamuc total. Anisie încearcă să ţină partea profesorilor. Ştie că, dacă acceptă ordinele lui Orban, cariera ei politică e terminată. Astfel că, în loc să caute soluţii adevărate, merge pe variante experimentale. Sacrificând profesori şi elevi. Dar ce ministru a fost vreodată interesat de soarta cadrelor didactice sau a copiilor?

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *