Bătrân şi comunist

Aseară am urmărit filmuleţul în care un pensionar de vreo 65 de ani de prin Alexandria e pus la pământ de un copil de cincisprezece ani. Nu pentru că nu aveam ceva mai bun de făcut, dar înainte de a căuta filmuleţul pe internet am asistat involuntar la o discuţie. Doi pensionari pe bancă zbierau unul la altul pe marginea subiectului.

Nu mă leg de faptul că cei doi urlau şi era imposibil să-i ignori. Fără doar şi poate aveau ceva probleme cu auzul. Nu e nimic de râs sau depus la zid în asta. Dar mentalitatea e de condamnat.

Auzi, domnule, cum să permiţi aşa ceva? Cum să baţi un om în vârstă care încearcă să te înveţe ceva? Pe vremea noastră dacă-ţi spunea un om bătrân ceva şi nu făceai ce spune el, te băteau ai tăi acasă de nu te vedeai. Ce lume, domnule, ce lume. Câtă lipsă de educaţie… Ăştia tineri trebuie bătuţi de dimineaţa până seara, da’ nu aşa. Să-i baţi şi să nu le dai de mâncare…

Au trecut trei decenii de când pretindem că am terminat-o cu comunismul. Nu am pretenţia să fi devenit democraţi peste noapte – eram prea îndoctrinaţi să ne lepădăm de comunism peste noapte – dar în treizeci de ani cred că era suficient timp să ne destupăm la cap. Nu s-a întâmplat şi, drept urmare, se mai petrec şi astfel de evenimente.

Care au fost faptele? Urmăriţi filmuleţul aici. Un moş cu apucături comuniste s-a declarat deranjat de faptul că nişte adolescenţi vorbeau mai tare. Şi s-a considerat îndreptăţit să acţioneze în consecinţă, ca pe vremea comuniştilor, când era mai simplu să pocneşti pe cineva decât să-l convingi cu vorba.

Evident, n-a făcut-o pentru el. Nici pe departe. Moşul avea pretenţii de altruist. Vedeţi că sunt şi copii mici aici. Copii mici care au avut mai multe de învăţat de la moşul pus pe bătut copii mai mari decât din vorbele celor din urmă. Da, e şi asta o lecţie. Să pui lucrurile la punct pălmuind un copil care nu-ţi aparţine. Aşa a fost educat în copilărie, aşa merge mai departe. Mă întreb ce şi-or fi spus copiii mici când l-au văzut cum împarte palme. Ce au avut de învăţat din vehemenţa comunistoidului.

Adolescentul a demonstrat mult mai multă bună creştere decât cel care se străduia să-l înveţe ce înseamnă asta. I-a respectat vârsta, deşi nu era cazul. A încercat să evite conflictul. Da, a spus ceva, dar poate că era îndreptăţit. Să fii luat la palme în faţa prietenilor nu e cel mai bun calmant al zilei. Şi când i-a dat la moacă moşului comunist s-a apărat, nu l-a agresat.

Pe moşul ăla îl ştiţi cu toţii. Genul de nemernic de bloc care pândeşte din balcon copiii şi zbiară să se ducă să facă gălăgie la scara lor. Nemernicul ăla care sparge mingea pentru că a ajuns pe “spaţiul verde” din faţa blocului. Ăla care urlă la copii, sună la Poliţie pentru larma făcută de puştii de grădiniţă. Foarte probabil, în tinereţe dădea note informative. Bucuria măruntă a altora îl întristează. Comunist până în măduva spinării.

La Revoluţie, ipochimenul respectiv avea 35 de ani. Încă tânăr, încă avea şansa să se îndrepte. N-a făcut-o pentru că i-a convenit. Se simte mai bine în comunismul lui. E plăcut să urli la copii, să-i pălmuieşti. Foarte proabil, nu şi-a bătut copiii, dar când vine vorba de ai altuia…

Sper că tatăl băiatului bătut să-l reclame pe nemernic la Poliţie. Merită din plin.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *