Sindicatele – câinele de pază al Ministerului

Am petrecut mulţi ani în sistem. Mult prea mulţi, dacă e să mă raportez la condiţiile de lucru. Ani teribil de grei, dacă iau în calcul bătaia de joc de care are parte cadrul didactic atunci când vine vorba despre sindicat sau de reprezentanţii Ministerului Educaţiei în teritoriu.
Zilele acestea am aflat că ministerul şi inspectoratele şcolare vor monitoriza activitatea online a dascălilor din şcolile aflate în scenariile galben sau roşu. Până aici nimic deosebit. Până la urmă aşa este firesc, să controlezi, să monitorizezi, să îndrumi şi să sancţionezi atunci când e cazul.

Elementul de noutate e reprezentat de faptul că şi sindicatele au anunţat acelaşi lucru. Da, am auzit şi aţi citit bine. Sindicatele vor monitoriza activitatea cadrelor didactice.

Sindicatele i-au vândut pe profesori mai ceva cum vând precupeţii mere la piaţă. Fără jenă, fără niciun fel de ocolişuri. N-am auzit de revoltă din partea sindicatelor în condiţiile în care angajaţii din învăţământ nu şi-au primit măririle salariale promise. Nu s-au revoltat sindicatele nici când guvernanţii au refuzat să acorde spor de Covid profesorilor aflaţi în prima linie. Nu e o exagerare, dar vă spun sigur că un medic din spital Covid beneficiază de mai multă protecţie contra virusului decât un profesor la clasă.

Asta în condiţiile în care, iertat să-mi fie, dar eu unul ştiu că, legal vorbind, sindicatele au alte atribuţii. Unele de care nu se prea achită. Ştiu ce spun deoarece, de fiecare dată când am apelat la sprijinul sindicatului – la care am contribuit in fiecare lună, am fost tratat cu dispreţ şi indiferenţă. Ce dacă eşti membru de sindicat? Nu ai decât să te descurci singur.

Sindicatele n-au luat atitudine nici când profesorilor şi elevilor nu li s-au oferit măştile antivirale atât de necesare. Sindicatele au dormit tot timpul. Dar acum, când e rost de control, sindicatele s-au trezit. Şi vor să monitorizeze…

Câtă nesimţire şi dispreţ faţă de umilul membru de sindicat care-şi plăteşte contribuţia şi speră cu naivitate să-i fie apărate drepturile. De către cine să-i fie apărate?! De către cei care i-au vândut pe profesori pe nimic? De către liderii de sindicat care bat palma cu partidele politice pentru sprijin la alegeri?

Mi-e aşa o silă… Mă bucur că nu mai lucrez în sistem. În sufletul meu am rămas profesor, dar n-aş mai reveni la catedră. Nu în condiţiile actuale.

About the author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *