Impostorii din Inspectorate

În ultima vreme tot mai multe voci se declară în favoarea desfiinţării Inspectoratelor Şcolare, care sunt considerate perimate şi sursa tuturor relelor din sistem. Personal sunt de părere că problema este abordată oarecum greşit. Asta cel puţin din punctul de vedere a ceea ce urmează să înlocuiască Inspectoratele Şcolare.

Pentru că se s-a tot vehiculat ideea ca profesorii să fie angajaţi de către reprezentanţii comunităţii în care urmează să-şi desfăşoare activitatea. Şi asta presupune să susţii un concurs în cadrul căruia evaluatori vor fi primarul – chiar dacă prin ai săi reprezentanţi – consilieri locali şi cineva de pe la şcoală. Dacă cineva îşi imaginează că un astfel de concurs poate fi considerat onest şi corect înseamnă că nu a petrecut suficient de mult timp în învăţământ sau în România.

Continue reading “Impostorii din Inspectorate”

Minuni de toamnă la încadrare

Zilele trecute am aflat de la un fost coleg că la una dintre şcolile la care am lucrat s-a petrecut un fel de minune. Spun un fel de minune pentru că mi-e cam silă să asociez ceea ce s-a întâmplat la şcoala respectivă cu un miracol în adevăratul sens al cuvântului.

Concret, la şcoala respectivă, angajaţii pensionari reprezintă o treime din personal. Iar din acea treime circa jumătate au sărit de şaptezeci de ani.

Informaţia asta m-a cam pus pe gânduri şi, între două curse cu camionul, m-am apucat de făcut cercetări. Nu foarte profunde, recunosc. Nu dispun de timpul necesar şi nici de logistica necesară. Dar, concret, am sunat o parte dintre colegii de serviciu şi i-am întrebat nevinovat cum e treaba pe la ei în ceea ce priveşte încadrarea. Şi, că tot veni vorba, cum staţi cu pensionarii?

Continue reading “Minuni de toamnă la încadrare”