Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare

Ştirea conform căreia doi elevi din satul mare au fost atacaţi cu spray lacrimogen chiar de către învăţătoarea lor a devenit virală la scurt timp după ce a fost lansată în spaţiul public. Şi, aşa cum era de aşteptat, spiritele s-au cam încins pe marginea subiectului. Au fost mulţi care au găsit că e ceva de râs în toată afacerea asta. Unii s-au grăbit să-i recomande să se angajeze la Jandarmerie, pentru că acolo nu numai că nu riscă nimic dacă gazează copii, femei sau bătrâni, dar are toate şansele să facă rost de promovare.

Alţii s-au repezit să înfiereze tot ceea ce înseamnă cadru didactic în ţara asta. În logica lor strâmbă au ajuns să considere că dacă un cadru didactic a comis o asemenea tâmpenie, e clar că te poţi aştepta la activităţi asemănătoare de la orice alt dascăl. Personal, consider că astfel de specialişti în gândire nu sunt cu nimic mai prejos decât învăţătoarea din judeţul Satu Mare. Care, apropo, a fost reţinută de Poliţie. Pentru cât timp? Nu se precizează. Cică iniţial pentru 24 de ore cu propunere de arestare preventivă. Apoi nu s-a mai comunicat nimic…

Continue reading “Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare”

Glume de idioţi pe seama profesorilor, elevilor şi părinţilor

Azi, la prima oră, m-a sunat un fost coleg de cancelarie. Şi, după ce mi-a dat „Bună ziua” omul a atacat direct:

-Nu poţi să-mi faci şi mie rost de un loc de muncă? Pe camion, dacă se poate, că mă apuc să fac şcoala de şoferi profesionişti…

Nu prea stă în puterea mea să fac rost de locuri de muncă. Am găsit pentru mine, dar pentru alţii… În fine, i-am spus că voi face tot ceea ce îmi stă în putere. Şi chiar asta voi face. Însă l-am întrebat de ce vrea să fugă din sistem. În treacăt fie spus, acum vreo zece ani omul îmi tot explica ce bine este în învăţământ. Dar să lăsăm asta…

-Omule, nu mai pot. Chiar nu mai pot. M-am săturat până peste cap de toţi şi de toate. Vreau să las catedra şi să-mi găsesc ceva de făcut. Nu contează ce, în momentul ăsta sunt aşa de disperat că m-aş angaja şi gunoier sau la spaţii verzi.

Continue reading “Glume de idioţi pe seama profesorilor, elevilor şi părinţilor”

Domnilor profesori, v-aţi luat adeverinţa?

Adeverinţă, certificat, dovadă., cazier sexual, cum i-o mai spune…

Iniţial am crezut că este o glumă, o glumă din categoria celor menite să discrediteze partidul aflat la guvernare – de parcă nu s-ar descurca minunat şi fără ajutor la acest capitol. Cum, frate, să-i ceri unui profesor, să ducă la şcoală o adeverinţă – să-i spunem aşa – eliberată de organele competente, din care să rezulte că nu figurează în baza de date cu agresori sexuali? Pare o măsură născocită de scenariştii filmelor cu şi pentru proşti; acele filme care îţi spun când să râzi, să nu cumva să treacă poanta pe lângă tine şi să o ignori ca prostul (păi nu de aia sunt filme cu şi pentru proşti?). Şi, totuşi, nu e.

Continue reading “Domnilor profesori, v-aţi luat adeverinţa?”

Directorii nu fac cafea pentru femeile de serviciu

Majoritatea directorilor de care am avut parte de-a lungul timpului începeau să dezvolte o relaţie stranie cu femeile de serviciu. Cum ajungeau pe funcţie, cum începeau să fie vizitaţi la domiciliu de către acestea. Din păcate, astfel de situaţii nu sunt izolate, nu-i caracterizează doar pe acei câţiva directori de şcoală sub conducerea cărora mi-am desfăşurat activitatea la catedră (şi din cauza cărora am şi renuţat, în cele din urmă, la cariera de cadru didactic), ci reprezintă un fenomen cu acoperire în toată România.

Până să se trezească pe funcţie, profesoraşii cu ambiţii mari nu dau doi bani pe femeile de serviciu. Le consideră invizibile; nici măcar demne să le salute sau să le răspundă la salut. Asta în condiţiile în care, cei mai mulţi dintre aceşti parveniţi nu sunt capabili să respecte munca celor care fac curat atât în urma elevilor cât şi în urma lor.

Am trecut prin şcoli în care unii dintre cei care aveau pretenţia să fie comparaţi cu Domnul Trandafir îşi lăsau ambalajele de la biscuiţi şi covrigei pe masa din cancelarie. Unele doamne îşi lăsau scrumul ţigărilor pe câte o farfuriuţă ce, firesc, trebuia să fie golită de către femeia de serviciu.

Continue reading “Directorii nu fac cafea pentru femeile de serviciu”

Reformă fără sacrificii nu există

Nu sunt – şi nici nu am fost vreodată – fan al fostului, actualului şi viitorului ministru ale Educaţiei, veşnica Ecaterina Andronescu. Femeia asta a reuşit să bulverseze total un sistem care şi aşa avea un echilibru destul de fragil. Am petrecut prea mulţi ani în sistem aşa că nu mai pot fi dus de nas cu prostii de genul „aveam un învăţământ performant, dar ăştia l-au distrus”. România nu a avut niciodată un sistem de educaţie cu adevărat performant. Gunoiul din învăţământ este ascuns sub preş de decenii întregi şi totul dă foarte bine în statisticile măsluite cu larga implicare a directorilor şi profesorilor care vor ca totul „să fie bine”.

Însă Andronescu a venit, în sfârşit, cu o idee bună. Aproximativ bună, dacă ţinem cont de contextul în care a fost lansată.

Androneasca – să nu mai spunem Ministerul Educaţiei pentru că se ştie foarte bine cine decide pe acolo – vrea să reducă numărul de clase de liceu şi să crească numărul celor de profesională. Sincer, de mult timp aşteptam asta. Această măsură nu e necesară, e obligatorie. Prea mulţi elevi care nu ştiu pe ce lume trăiesc au fost băgaţi cu forţa în liceu. Şi odată admişi la liceu nu au devenit interesaţi de învăţătură, ci au aplicat politica mărului putred care le strică şi pe cele bune.

Continue reading “Reformă fără sacrificii nu există”

Profesorii nu ar trebui să fie numiţi preşedinţi de secţie de vot

Articolul nu are nicio legătură cu politica, e doar un punct de vedere personal, dar fiecare poate să tragă concluzia care-l avantajează. Trăim într-o ţară liberă în care fiecare om are dreptul la o părere. Iar eu unul, recunosc, am cam început să abuzez de privilegiul ăsta. Prea mult timp am tăcut şi am tremurat la gândul că cineva – un binevoitor de cancelarie, poate cel mai bun prieten – va trânti un raport la Securitate. raport care-mi va aduce o invitaţie într-un loc dătător de fiori şi nu numai.

Ieri am muncit. Încă de la ora şapte dimineaţa, pentru că aşa e programul. Dar ieri a fost prima zi de după un scrutin de vot în care am mai marcat un motiv pentru care nu-mi pare rău că am plecat de la catedră.

De regulă, programul meu de luni (vorbesc de perioada când eram profesor) începea mai târziu. Fie lucram cu clasele de după amiaza, fie aveam ore de pe la 10 – 12. Acesta era programul meu obişnuit. Însă atunci când aveau loc scrutinuri de vot lucrurile se schimbau niţel. Încă de vineri sau chiar de joi, eram chemat la direcţiune.

Continue reading “Profesorii nu ar trebui să fie numiţi preşedinţi de secţie de vot”

Joi, 9 mai, NU este zi liberă în învăţământ

O informaţie care ar trebui să ajungă la toţi părinţii care au copii la şcoală, dar mai ales la acei părinţi care locuiesc în judeţele din Moldova.

Asta pentru că unii dintre profesorii din Moldova au început de ceva vreme să se plângă că directorii îi silesc să meargă joi, 9 mai, la mitingul PSD de la Iaşi. Dacă punem alături cuvintele “miting” şi “PSD” e clar, vorbim de o acţiune politică. Până la urmă e firesc; suntem în plină campanie electorală pentru Europarlamentare.

Nefiresc e însă faptul că unii dintre profesori au început să acuze presiuni din partea directorilor – şi nu numai – pentru a fi prezenţi la Iaşi la miting, aşa cum am precizat mai sus. Şi, poate şi mai nefiresc, e că mulţi se vor duce la Iaşi. Nu pentru că ard de nerăbdare să-şi exprime ataşamentul faţă de Dragnea şi PSD, ci pentru că nu prea au altă soluţie.

Continue reading “Joi, 9 mai, NU este zi liberă în învăţământ”

Profesorii sunt umiliţi chiar şi când li se plătesc hotărârile judecătoreşti



6 mai 2010. O zi tristă pentru România. Ziua în care Guvernul Băsescu – să nu ne amăgim cu iluzia oficială; Boc era doar un premier de decor – a tăiat salariile a milioane de români. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, “premierul” Băsescu a ridicat şi cota TVA de la 19% la 24%.

”Vă aduceţi aminte de data de 6 mai 2010. Aş putea spune cea mai grea zi din viaţa mea ca şef al statului, ziua în care am anunţat măsurile de austeritate în vederea redobândirii echilibrelor macroeconomice ale ţării” declara Băsescu prin 2013, atunci când le mulţumea românilor că au suportat tăierile de salarii şi pensii.

Continue reading “Profesorii sunt umiliţi chiar şi când li se plătesc hotărârile judecătoreşti”

Ziua şi tâmpenia la Ministerul Educaţiei

O nenorocire nu vine niciodată singură. Aşa se spune din popor însă Ecaterina Andronescu nu este persoana capabilă să infirme regula. Nici pe departe; doamna asta nu doar că a revenit la Minister în condiţiile în care încă de la primul mandat a fost considerată cel mai nepriceput ministru. Ecaterina Andronescu a adus cu ea o adevărată legiune de probleme şi, în ceea ce priveşte capacitatea ministrului Educaţiei de a genera probleme, nu cred că o poate egala nimeni.

Una dintre cele mai recente metode prin care Ecaterina Andronescu are de gând să îngroape definitiv învăţământul este cea a orarului diferenţiat. Concret, Andronescu se gândeşte ca, cel puţin în marile oraşe, o parte din şcoli să nu înceapă programul la ora 8. Cică asta ar ajuta la fluidizarea traficului din marile oraşe.

E drept că în majoritatea oraşelor – nu doar cele mai mari; chiar şi în cele mai micuţe – circulaţia este infernală însă ora de vârf e cea la care părinţii îşi duc copiii la şcoală. În preajma şcolilor e jale; maşini parcate pe unde se poate, pe trotuar sau abandonate în mijlocul drumului. Evident, avariile sunt puse în funcţiune. Dacă îi ceri socoteală celui care a blocat traficul un sfert de oră, sare cu gura la tine:

Continue reading “Ziua şi tâmpenia la Ministerul Educaţiei”

Simularea Evaluării Naţionale, bătaie de joc faţă de elevi

Săptămâna viitoare începe cu emoţii pentru elevii claselor a VII-a şi a VIII-a. Luni au simulare la Română iar marţi la Matematică.

Este vorba de simularea examenului pe care îl vor da în vară cei de clasa a VIII-a şi la anul cei care sunt în clasa a VII-a. Simulare care, în opinia celor care se ocupă de destinele învăţământului românesc, ar trebui să-i ajute pe elevi să se obişnuiască cu atmosfera de examen.

În esenţă, simulările nu sunt un lucru rău. Pe vremea când eram elev cei mai mulţi dintre copii aflau ce presupune un examen de admitere abia atunci când îl susţineau efectiv. Dacă nu aş fi avut în spate experienţa olimpiadelor şcolare, aş fi fost cât se poate de nepregătit pentru examenul ca atare. Dar, cumva, antrenamentul precedent mi-a ajutat. Ştiam cum să-mi scriu numele – nu aveţi idee câţi dintre colegii de suferinţă au stricat prima foaie de examen pentru că nu au fost capabili să-şi scrie numele corect. Ştiam care sunt suprafeţele din foaia de examen pe care nu trebuia să scriu nimic…

Continue reading “Simularea Evaluării Naţionale, bătaie de joc faţă de elevi”