Rezultatele la Bac şi principiul GIGO

Se pare că în societatea românească deprinderile comuniste mor greu. Astfel, de fiecare dată când se afişează rezultatele la Bacalaureat sau Evaluarea Naţională încep văicărelile. Cică procentul este slab, elevii nu mai învaţă şi – evident, că doar despre comunism vorbim – se poate şi mai bine. Ani şi ani de zile politrucii de la judeţ sau chiar de la Minister ne-au tocat cu asta. După ce ne lăudau un pic, chiar dacă situaţia numai de lăudat nu era, începeau cu “E bine, tovarăşi, dar se poate şi mai bine”. Normal, tovarăşi, trebuie să ne mobilizăm pentru ca, sub îndrumarea Partidului, să crească producţia de note bune la hectar.

Se pare că acele vremuri revin pentru că, deşi promovabilitatea la Bacalaureat a fost de 67,2%, oficialii învăţământului – şi nu numai – vorbesc despre o situaţie dezastruoasă. Ecaterina Andronescu e nemulţumită şi are tot felul de semne de întrebare. De ce au lipsit câteva mii de elevi la prima probă? De ce e promovabilitatea atât de redusă? Ameninţă, desigur, cu controale…

Continue reading “Rezultatele la Bac şi principiul GIGO”

Eterna Ambrambrica a comis-o din nou… Broşurile cu admiterea, livrate prin email

Sincer, m-am cam săturat de experimentele la care e supus învăţământul românesc de câteva decenii încoace. M-am săturat să aud despre generaţii de sacrificiu. M-am săturat…

Nu mai vreau să aud de reforme făcute cu picioarele, de către persoane care habar nu au pe ce lume trăiesc. Nu înţeleg de ce s-a ajuns ca reformarea învăţământului preuniversitar să fie făcută de o persoană care habar nu are ce este cu acest învăţământ. O fi Ecaterina Andronescu mare profesor universitar, dar asta nu înseamnă că se pricepe la orice. Şi se pare că doamna ministru vrea să demonstreze nu doar că nu se pricepe, ci că este şi răuvoitoare.

Una dintre cunoştinţele mele, care are o fată în clasa a VIII-a, mi se plângea zilele trecute că broşurile cu Admiterea în liceu nu au ajuns la elevi. M-a cam mirat treaba respectivă şi i-am spus să ia legătura cu diriginta clasei.

Continue reading “Eterna Ambrambrica a comis-o din nou… Broşurile cu admiterea, livrate prin email”

Auto Draft



6 mai 2010. O zi tristă pentru România. Ziua în care Guvernul Băsescu – să nu ne amăgim cu iluzia oficială; Boc era doar un premier de decor – a tăiat salariile a milioane de români. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, “premierul” Băsescu a ridicat şi cota TVA de la 19% la 24%.

”Vă aduceţi aminte de data de 6 mai 2010. Aş putea spune cea mai grea zi din viaţa mea ca şef al statului, ziua în care am anunţat măsurile de austeritate în vederea redobândirii echilibrelor macroeconomice ale ţării” declara Băsescu prin 2013, atunci când le mulţumea românilor că au suportat tăierile de salarii şi pensii.

După cum s-a demonstrat ulterior, nu era nevoie de astfel de tăieri pentru a menţine echilibrul, dar acestea au fost efectuate, totuşi, deoarece gaşca din jurul preşedintelui Băsescu se temea că rămâne fără ciolane de ros. Ei s-au ales cu buzunarele pline iar greutăţile le-am suportat noi. Băsescu mai are tupeul să ne întrebe dacă ne aducem aminte de zua de 6 mai 2010. Băse, dar tu ai impresia că am uitat-o vreo clipă?

La aproape zece ani după gestul criminal făcut de Băsescu, Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, anunţă că până de Paşte vor fi plătite integral hotărârile judecătoreşti pentru cadrele didactice. O manevră electorală, desigur, numai bună de adus voturi într-un an în care au loc două scrutinuri electorale de importanţă medie. Să nu spună careva că aleşii României în Parlamentul European vor face minuni. Iar PSD are nevoie de voturi şi crede cu naivitate că plata hotărârilor judecătoreşti să i le aducă.

Sincer, aştept de la profesori un comportament mai vertical. Adică să nu voteze PSD doar pentru atâta lucru. Dacă găsesc alte motive, treaba lor, trăim într-o ţară liberă şi fiecare e liber să procedeze cum vrea.

Însă pe mine mă deranjează că aleşii prezintă plata hotărârilor judecătoreşti drept o mare realizare a guvernării. La aproape zece ani de zile după ce au fost jefuiţi dintr-o semnătură a preşedintelui Băsescu, încă mai există profesori care nu şi-au primit banii. E incredibil aşa ceva… După zece ani încă sunt oameni care nu şi-au primit banii pentru care au muncit.

Umilitor e însă faptul că profesorii au fost puşi în situaţia de a da statul în judecată pentru a-şi primi banii. De ce e necesar să te judeci cu statul pentru a primi banii care ţi-au fost luaţi de stat cu japca? Statul ţi-a luat banii, e clar. S-a împrumutat de la tine pentru a subvenţiona gaşca de parveniţi politici. Aşa cum a existat o Odronanţă prin care salariile au fost tăiate, ar trebui să existe o altă Ordonanţă prin care profesorii să-şi poată primi lefurile ciuntite înapoi, fără procese, fără hotărâri judecătoreşti. De ce când taie statul lefuri procedura este atât de simplă iar când statul trebuie să restituie banii totul devine atât de greoi încât pot trece şi până la zece ani până un cadru didactic să-şi primească banii?

Scriind aceste rânduri mi-am adus aminte de Ocaua lui Cuza. Celebra Oca, aia cu care un negustor necinstit a fost plimbat având-o atârnată de gât, alături de ocaua cinstită. “Cu asta nu… Cu asta da…”. Mai ţineţi minte povestea? Dacă nu, sunteţi prea tineri…

Autorităţile statului au acţionat cu dublă măsură. Pe de o parte au luat banii bugetarilor fără să întrebe pe nimeni. Măsură de austeritate… Când primejdia a trecut oamenii au fost obligaţi să dea statul în judecată. Şi aici au apărut tot felul de inechităţi. În timp ce unele instanţe s-au pronunţat foarte repede, altele au tergiversat procesele. Unii şi-au primit banii integral, alţii încă mai aşteaptă.

Iar acum autorităţile statului dau banii profesorilor dar fac în aşa fel încât gestul are ceva umilitor în el. Şi e umilitor, pe bune. După ce statul şi-a bătut joc de tine, să te mai folosească şi pe post de agent electoral. Pentru că asta vor face cei de la Guvernare, vor trece plata integrală a hotărârilor judectoreşti în contul realizărilor.



Părinţii elevilor cu rezultate slabe la simulare ar putea fi chemaţi la şcoală. Şi?!

Spre finalul lunii trecute Ecaterina Andronescu, ministrul de nezdrucinat al învăţământului românesc a trecut prin câteva stări fizice şi, mai ales, psihice, foarte neplăcute. Din păcate, a reuşit să le supravieţuiască şi fără să-şi dea demisia. Rezultatele simulărilor la Evaluarea Naţională şi Bacalaureat sunt de vină…

Dar, tot din păcate, ministrul Educaţiei s-a apucat să caute soluţii pentru ca astfel de bătăi de cap să nu-i afecteze sănătatea. Printre ideile emanate din mintea ministerială s-a numărat şi propunerea de a elimina Examenul de Evaluare Naţională la clasa a VIII-a.

Continue reading “Părinţii elevilor cu rezultate slabe la simulare ar putea fi chemaţi la şcoală. Şi?!”

Cine e de vină pentru dezastrul de la Simularea Evaluării Naţionale?

Aceasta este întrebarea care îi provoacă insomnii Ecaterinei Andronescu. Ministrul Educaţiei a declarat că nu e mulţumită de rezultatele înregistrate după centralizarea notelor de la Simularea Examenului de Evaluare Naţională.

Note mici, prea multe note foarte mici; cele mai multe de 1, ceea ce înseamnă că elevii respectivi au dat foaia goală sau, dacă au scris ceva, nu prea contează pentru că oricum nu au scris nimic bine. Au fost şi ei la examen; asta e tot ceea ce au putut oferi.

Continue reading “Cine e de vină pentru dezastrul de la Simularea Evaluării Naţionale?”

Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Chiar aşa? Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Un posibil răspuns ar putea fi cel oferit de mai multe ori până acum de domnul Liviu Dragnea. “Atâta poate ţara asta”. Ţara asta care poate plăti salarii uriaşe pentru unii dintre fericiţii angajaţi la stat, ţara ce poate plăti pensii speciale de zeci de mii de lei sau chiar euro unor pensionari privilegiaţi nu poate plăti mai mult pentru lefurile profesorilor.

Ştiu, unii vor spune că salariile profesorilor au crescut simţitor în ultima vreme. Adevărat, dar asta dacă facem abstracţie de creşterile şi mai simţitoare de preţuri. Iar dacă ne raportăm doar la puterea de cumpărare putem spune că, de fapt, salariile au scăzut. Cu salarii mărite cumpărăm mai puţin. Trist, dar cât se poate de adevărat.

Continue reading “Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?”

Ziua şi tâmpenia la Ministerul Educaţiei

O nenorocire nu vine niciodată singură. Aşa se spune din popor însă Ecaterina Andronescu nu este persoana capabilă să infirme regula. Nici pe departe; doamna asta nu doar că a revenit la Minister în condiţiile în care încă de la primul mandat a fost considerată cel mai nepriceput ministru. Ecaterina Andronescu a adus cu ea o adevărată legiune de probleme şi, în ceea ce priveşte capacitatea ministrului Educaţiei de a genera probleme, nu cred că o poate egala nimeni.

Una dintre cele mai recente metode prin care Ecaterina Andronescu are de gând să îngroape definitiv învăţământul este cea a orarului diferenţiat. Concret, Andronescu se gândeşte ca, cel puţin în marile oraşe, o parte din şcoli să nu înceapă programul la ora 8. Cică asta ar ajuta la fluidizarea traficului din marile oraşe.

E drept că în majoritatea oraşelor – nu doar cele mai mari; chiar şi în cele mai micuţe – circulaţia este infernală însă ora de vârf e cea la care părinţii îşi duc copiii la şcoală. În preajma şcolilor e jale; maşini parcate pe unde se poate, pe trotuar sau abandonate în mijlocul drumului. Evident, avariile sunt puse în funcţiune. Dacă îi ceri socoteală celui care a blocat traficul un sfert de oră, sare cu gura la tine:

Continue reading “Ziua şi tâmpenia la Ministerul Educaţiei”

Toţi slugoii doamnei ministru

Astăzi am ajuns acasă la ora opt. Seara… Plecat în interes de serviciu de la şapte dimineaţa. Privind în urmă, aş putea spune că-mi pare rău după perioada când lucram la catedră şi programul, chiar dacă era foarte încărcat, era mult mai rezonabil decât cel oferit de sistemul privat. Se întâmpla să ajung acasă târziu, să corectez sau să lucrez până la o bucată de noapte dar… Dar pot spune că programul din mediul privat este mult mai lung.

Cu toate acestea nu aş mai reveni la catedră nici dacă mi s-ar oferi un salariu comparabil cu cel actual (da, trebuie să recunosc că acum câştig mai bine) şi un program care să însumeze chiar patruzeci de ore pe săptămână şi nu mai mult. Nu, n-aş mai reveni la catedră din cauza ticăloşiei ce domneşte în sistem.

Cu câteva zile în urmă am scris despre cazul învăţătorului Spiridon Andrieş din Iaşi. Aşteptam scuze pentru domnul respectiv, care a avut parte de un nedrept linşaj mediatic la care doamna ministru Ecaterina Andronescu a contribuit din plin.

Continue reading “Toţi slugoii doamnei ministru”

Orele de pregătire remedială, o nouă gaură în bugetul profesorilor

Eu cred că rămânerea în şcoală a profesorilor de orice nivel, la orice ciclu, mai mult decât norma didactică nu este un lucru rău pentru şcoală ” afirmaţia îi aparţine ministrului Educaţiei Naţionale, Ecaterina Andronescu. Care şi-a pus în gând să bulverseze total sistemul de învăţământ. Are doamna asta o ambiţie şi o perseverenţă ceva de speriat.

Sincer să fiu, m-am săturat de muncă voluntară. În copilărie am prestat munci agricole în timpul şcolii. Uneori, duminica, singura zi liberă, eram scoşi la măturat străzi sau parcuri – tot în cadrul programului de muncă patriotică. Cică era o dovadă de patriotism şi trebuia să ne mobilizăm pentru că aşa ne-o cerea partidul. Nu munceai gratuit, iubeai România şi te mobilizai la chemarea partidului.

Continue reading “Orele de pregătire remedială, o nouă gaură în bugetul profesorilor”

Educaţia – încă o reformă făcută cu picioarele

Ştiu, mai bine decât mulţi, cât de necesară este reforma Educaţiei. Cea mai mare parte a vieţii am avut strânse legături cu sistemul de învăţământ din România. Ca elev, ca student, ca profesor, ca părinte…

Reforma este necesară şi asta nu de azi, de ieri, ci de decenii întregi. Suntem încă tributari comunismului – cea mai mare partea sistemului de învăţământ actual e creaţia Epocii de Aur – şi această dependenţă de trecut tinde să ne acapereze viitorul, împiedicând reformele adevărate, de care Educaţia are nevoie ca de aer.

Elevii din România petrec mult prea mult timp la şcoală iar programele şcolare sunt prea încărcate. Se face tot mai mult caz de tratarea diferenţiată dar când poţi realiza aşa ceva în condiţiile în care în fiecare oră ai de predat lecţie nouă? Cînd mai ai timp pentru fixarea cunoştinţelor şi pentru recuperarea rămânerilor în urmă? La clasă profesorii lucrează la foc automat; timpul e foarte puţin şi sunt atâtea de făcut. Tratare diferenţiată? Poate doar pe hârtie…

Continue reading “Educaţia – încă o reformă făcută cu picioarele”