Profesorii sunt umiliţi chiar şi când li se plătesc hotărârile judecătoreşti



6 mai 2010. O zi tristă pentru România. Ziua în care Guvernul Băsescu – să nu ne amăgim cu iluzia oficială; Boc era doar un premier de decor – a tăiat salariile a milioane de români. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, “premierul” Băsescu a ridicat şi cota TVA de la 19% la 24%.

”Vă aduceţi aminte de data de 6 mai 2010. Aş putea spune cea mai grea zi din viaţa mea ca şef al statului, ziua în care am anunţat măsurile de austeritate în vederea redobândirii echilibrelor macroeconomice ale ţării” declara Băsescu prin 2013, atunci când le mulţumea românilor că au suportat tăierile de salarii şi pensii.

Continue reading “Profesorii sunt umiliţi chiar şi când li se plătesc hotărârile judecătoreşti”

Plagiatul, acea problemă minoră…

Într-un interviu acordat pentru Hotnews la sfârşitul anului trecut, Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, a ţinut să precizeze că plagiatul este o problemă minoră în învăţământ. Asta în contextul în care tot mai multe „fabrici de doctori” sunt implicate în scandalul plagiatului. Să ne amintim că acum câţiva ani chiar primul ministru de atunci, Victor Ponta, a fost acuzat de plagiat. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, omul nici măcar nu a negat plagiatul ci a anunţat, în stilul lui deconectat şi miştocar că, dacă e vreo problemă, renunţă la titlul de doctor.

Până la urmă nu s-a întâmplat aşa ceva – previzibil, ar spune unii – dar Ecaterina Andronescu este cea care l-a albit pe Ponta în scandalul doctoratului plagiat şi a decis, cam cu de la sine putere, că respectivul capitol este încheiat. Şi că oricine se va mai lega de doctoratul lui Ponta este răuvoitor şi nu are dreptul legal să o facă. Normal, pe atunci ambii politicieni făceau parte din aceeaşi gaşcă (cuvântul descrie realitatea mult mai bine decât „tabără”) şi exita un interes cât se poate de clar în această privinţă.

Continue reading “Plagiatul, acea problemă minoră…”

Citeşte până la final…

Ziua de ieri a fost (aproape) fantastică. Spun asta cu o oarecare undă de regret şi dezamăgire. Şi, dacă tot am spus-o, poate interesează pe cineva detaliile. Poate…

În primul rând o să vorbesc un pic despre partea fantastică. Ieri blogul a înregistrat un număr record de vizitatori. Câteva mii… Un record absolut pe care nu cred că-l voi egala foarte curând (e posibil să nu egalez vreodată această performanţă). Practic, ieri am primit mai multe vizite pe blog decât am primit cu totul până alaltăieri.

Continue reading “Citeşte până la final…”

Domnilor profesori, nu uitaţi, programul săptămânal de lucru e de patruzeci de ore

Program de lucru de opt ore sau, în total, patruzeci de ore pe săptămână. Pe vremea când lucram la catedră eram exasperat de precizările astea de care am avut parte la fiecare consfătuire pe disciplină la început de an şcolar. Şi la fiecare întâlnire cu formatorii în cadrul acelor cursuri de formare profesională pe care, personal, le găsesc complet inutile. Cât timp individul nu are vocaţie de dascăl, nu doreşte să lucreze la catedră şi vede în meseria de dascăl doar o oportunitate, acel personaj nu va deveni niciodată profesor în adevăratul sens al cuvântului, indiferent de câte cursuri de formare profesională va avea parte.

Am ajuns să-i dispreţuiesc pe acei inspectori şcolari sau formatori care ţineau să ne precizeze că, deşi catedra este formată din optsprezece ore, noi, profesorii, suntem plătiţi pentru patruzeci de ore pe săptămână. Asta pentru că acei oameni, care veneau cu astfel de precizări – uneori la modul agresiv – aveau pretenţia că lucrează în învăţământ şi cunosc foarte bine realităţile  din sistem.

Continue reading “Domnilor profesori, nu uitaţi, programul săptămânal de lucru e de patruzeci de ore”