Şi unul ca ăsta a fost ministru al Educaţiei…

Din când în când mai răsfoiesc şi eu câte un ziar. Mai mult virtual decât fizic, dar mai citesc şi eu presa. Şi la un moment dat am dat peste o ştire care, la prima vedere, părea produsă în laboratorul unui site de umor. Cică adevăratul criminal în cazul de la Caracal ar fi preşedintele Iohannis. Afirmaţia îi aparţine avizatului – păi de putea altfel? – Liviu Marian Pop, fost lider de sindicat şi fost ministru al Educaţiei Naţionale. Ştiţi, ăluia care i se mai spune şi Genunche, individul care a reuşit să inducă în profesori teama că va fi mai eficient în ruinarea Educaţiei decât Ecaterina Andronescu. Noroc că nu a pierdut prea mult timp pe la Minister, că reuşea să dovedească imposibilul…

Cică individul a stat de vorbă cu nişte tineri români aflaţi la studii prin Danemarca. Sincer, mă îndoiesc că Liviu Pop este capabil să identifice Danemarca pe o hartă a Europei, dar asta e altă parte a problemei.

Problema adevărată e reprezentată de concluzia la care a ajuns Pop după ce a stat de vorbă cu tinerii respectivi. Cică autorul moral al crimei de la Caracal este preşedintele Iohannis. Dacă preşedintele ţării s-ar fi implicat corespunzător, tragedia nu ar mai fi avut loc. Lăsaţi Guvernul, lăsaţi Ministerul de Interne, preşedintele Iohannis e vinovat de moartea Alexandrei. Cam acesta a fost mesajul lui PLM. Pop Liviu Marian…

Continue reading “Şi unul ca ăsta a fost ministru al Educaţiei…”

Se anunţă un an şcolar dezastru

Luni, 9 septembrie, începe şcoala. Pentru elevi, deoarece profesorii au fost chemaţi la şcoală încă de la începutul lunii.

Începe un an şcolar care ameninţă să fie mult mai prost decât cei care l-au precedat. Şi dacă ne gândim că au fost nişte ani foarte nocivi, e clar că viitorul nu arată bine nici pentru cel mai exaltat dintre optimişti.

Probleme au fost şi vor mai fi, dar ca anul acesta…

În primul rând, anul şcolar începe fără un ca ministerul Educaţiei să aibă în fruntea lui un ministru. Unul desemnat în adevăratul sens al cuvântului şi nu sorogatul de Breaz. Breaz e ministru interimar, adică genul de ministru care ţine locul cald până se oboseşte cineva să-şi asume portofoliul Educaţiei.

Continue reading “Se anunţă un an şcolar dezastru”

Domnilor profesori, v-aţi luat adeverinţa?

Adeverinţă, certificat, dovadă., cazier sexual, cum i-o mai spune…

Iniţial am crezut că este o glumă, o glumă din categoria celor menite să discrediteze partidul aflat la guvernare – de parcă nu s-ar descurca minunat şi fără ajutor la acest capitol. Cum, frate, să-i ceri unui profesor, să ducă la şcoală o adeverinţă – să-i spunem aşa – eliberată de organele competente, din care să rezulte că nu figurează în baza de date cu agresori sexuali? Pare o măsură născocită de scenariştii filmelor cu şi pentru proşti; acele filme care îţi spun când să râzi, să nu cumva să treacă poanta pe lângă tine şi să o ignori ca prostul (păi nu de aia sunt filme cu şi pentru proşti?). Şi, totuşi, nu e.

Continue reading “Domnilor profesori, v-aţi luat adeverinţa?”

Eterna Ambrambrica a comis-o din nou… Broşurile cu admiterea, livrate prin email

Sincer, m-am cam săturat de experimentele la care e supus învăţământul românesc de câteva decenii încoace. M-am săturat să aud despre generaţii de sacrificiu. M-am săturat…

Nu mai vreau să aud de reforme făcute cu picioarele, de către persoane care habar nu au pe ce lume trăiesc. Nu înţeleg de ce s-a ajuns ca reformarea învăţământului preuniversitar să fie făcută de o persoană care habar nu are ce este cu acest învăţământ. O fi Ecaterina Andronescu mare profesor universitar, dar asta nu înseamnă că se pricepe la orice. Şi se pare că doamna ministru vrea să demonstreze nu doar că nu se pricepe, ci că este şi răuvoitoare.

Una dintre cunoştinţele mele, care are o fată în clasa a VIII-a, mi se plângea zilele trecute că broşurile cu Admiterea în liceu nu au ajuns la elevi. M-a cam mirat treaba respectivă şi i-am spus să ia legătura cu diriginta clasei.

Continue reading “Eterna Ambrambrica a comis-o din nou… Broşurile cu admiterea, livrate prin email”

Indemnizaţia de hrană, un vis prea îndepărtat

Indemnizaţia de hrană – e, din multe puncte de vedere – doar o găselniţă menită să amăgească bugetarii. Vorbesc de acei bugetari „de rând” între care se numără şi profesorii. Bugetarii de lux nu au nevoie de aşa ceva. Să amintesc, doar în treacăt, faptul că salariile miniştrilor şi parlamentarilor au crescut cu cel puţin 1600 de lei de la începutul anului. Asta pentru că a crescut salariul minim.

E jenant să constaţi că, dacă amărâtul plătit cu salariul minim primeşte o sută de lei în plus, cei care conduc ţara asta primesc o indemnizaţie de vreo cincisprezece-douăzeci de ori mai mare. Adică mai mult de un salariu minim în plus. Dar se pare că, aşa egali cum suntem în faţa legii, unii reuşesc să fie mai egali decât alţii.

Continue reading “Indemnizaţia de hrană, un vis prea îndepărtat”

În sfârşit, are şi ministrul Educaţiei o idee bună

Până la urmă s-a întâmplat. Greu de crezut dar s-a întâmplat. La câte idei are Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, era imposibil ca, la un moment dat, să nu apară şi o sclipire. Legea probabilităţilor matematice…

După ce a ameninţat pe toată lumea cu o reformă fără cap şi fără coadă, făcută fără consultarea specialiştilor adevăraţi, Andronescu a venit cu o propunere care, dacă va deveni lege, ar putea produce schimbări benefice în învăţământ. Astfel ministrul Educaţiei vrea ca şi elevii din clasa I să poată fi lăsaţi repetenţi.

Ideea a stârnit deja reacţii de revoltă, în special din partea asociaţiilor de părinţi care ştiu un singur lucru: că odraslele trebuie să promoveze. Nimic altceva. Copilul trebuie să promoveze clasa I – şi dacă se poate, pe toate celelalte – indiferent de nivelul achiziţiilor intelectuale. Să promoveze clasa pur şi simplu, pentru că există, pentru că a fost înscris la şcoală. Pentru că, de ceva ani, legea interzice învăţătorilor să mai lase repetenţi la clasa I.

Continue reading “În sfârşit, are şi ministrul Educaţiei o idee bună”