Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare

Ştirea conform căreia doi elevi din satul mare au fost atacaţi cu spray lacrimogen chiar de către învăţătoarea lor a devenit virală la scurt timp după ce a fost lansată în spaţiul public. Şi, aşa cum era de aşteptat, spiritele s-au cam încins pe marginea subiectului. Au fost mulţi care au găsit că e ceva de râs în toată afacerea asta. Unii s-au grăbit să-i recomande să se angajeze la Jandarmerie, pentru că acolo nu numai că nu riscă nimic dacă gazează copii, femei sau bătrâni, dar are toate şansele să facă rost de promovare.

Alţii s-au repezit să înfiereze tot ceea ce înseamnă cadru didactic în ţara asta. În logica lor strâmbă au ajuns să considere că dacă un cadru didactic a comis o asemenea tâmpenie, e clar că te poţi aştepta la activităţi asemănătoare de la orice alt dascăl. Personal, consider că astfel de specialişti în gândire nu sunt cu nimic mai prejos decât învăţătoarea din judeţul Satu Mare. Care, apropo, a fost reţinută de Poliţie. Pentru cât timp? Nu se precizează. Cică iniţial pentru 24 de ore cu propunere de arestare preventivă. Apoi nu s-a mai comunicat nimic…

Continue reading “Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare”

Minuni de toamnă la încadrare

Zilele trecute am aflat de la un fost coleg că la una dintre şcolile la care am lucrat s-a petrecut un fel de minune. Spun un fel de minune pentru că mi-e cam silă să asociez ceea ce s-a întâmplat la şcoala respectivă cu un miracol în adevăratul sens al cuvântului.

Concret, la şcoala respectivă, angajaţii pensionari reprezintă o treime din personal. Iar din acea treime circa jumătate au sărit de şaptezeci de ani.

Informaţia asta m-a cam pus pe gânduri şi, între două curse cu camionul, m-am apucat de făcut cercetări. Nu foarte profunde, recunosc. Nu dispun de timpul necesar şi nici de logistica necesară. Dar, concret, am sunat o parte dintre colegii de serviciu şi i-am întrebat nevinovat cum e treaba pe la ei în ceea ce priveşte încadrarea. Şi, că tot veni vorba, cum staţi cu pensionarii?

Continue reading “Minuni de toamnă la încadrare”

Se anunţă un an şcolar dezastru

Luni, 9 septembrie, începe şcoala. Pentru elevi, deoarece profesorii au fost chemaţi la şcoală încă de la începutul lunii.

Începe un an şcolar care ameninţă să fie mult mai prost decât cei care l-au precedat. Şi dacă ne gândim că au fost nişte ani foarte nocivi, e clar că viitorul nu arată bine nici pentru cel mai exaltat dintre optimişti.

Probleme au fost şi vor mai fi, dar ca anul acesta…

În primul rând, anul şcolar începe fără un ca ministerul Educaţiei să aibă în fruntea lui un ministru. Unul desemnat în adevăratul sens al cuvântului şi nu sorogatul de Breaz. Breaz e ministru interimar, adică genul de ministru care ţine locul cald până se oboseşte cineva să-şi asume portofoliul Educaţiei.

Continue reading “Se anunţă un an şcolar dezastru”

“Salariile au crescut cu 140%”. Dar de preţuri ce spuneţi?

Sincer, refrenul celor de la guvernare m-a adus la exasperare. Gaşca de parveniţi care a confiscat puterea şi se comportă ca şi cum nu ar mai părăsi în veci ciolanul nu ştiu decât o singură expresie.

“Am crescut pensii şi salarii”. Am crescut pensii şi salarii. Nimic altceva, doar “am crescut pensii şi salarii”. Niciun cuvânt, dar absolut niciunul despre cum au crescut preţurile. Ca şi cum treaba asta nu i-ar privi personal ci e doar din vina statului paralel.

După o lungă perioadă în care a ignorat semnalele venite din partea sindicatelor, cei de la MInisterul Educaţiei au binevoit să răspundă oficial la revendicările FSE. Federaţia Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret” pentru cei care nu lucrează în sistem sau hibernează prin Inspectorate.

De fapt, vorbim despre bătaie de joc şi nu despre un răspuns ca atare. În condiţiile în care cei de la FSE au cerut Ministerului să acorde sporul de solicitare neuropsihică pentru tot personalul din învăţământ, oficialii din Educaţie au venit cu replica deja răspuflată. “Au crescut salariile din învăţământ”.

Continue reading ““Salariile au crescut cu 140%”. Dar de preţuri ce spuneţi?”

Pixul jos, domnilor profesori!

Cu ceva ani în urmă am fost nevoit să particip la un curs de formare. Aveam nevoie de ceva credite, era tot mai evident că în postul pe care predam va intra în restrângere şi aveam nevoie de dosar pentru a „prinde” ceva la pretransfer. Aşa că adunam puncte oriunde găseam; chiar şi noaptea visam că fac cursuri de perfecţionare şi activităţi aducătoare de puncte. Până la urmă goana după puncte s-a dovedit inutilă; am plecat din sistem înainte de a fi nevoit să-mi fac dosarul de restrângere de activitate. Sincer, mi-ar fi plăcut să rămân la catedră, dar am găsit oportunităţi exact acolo unde nu mă aşteptam.

Însă să revin la cursul de formare cu care am început. O duduie nu foarte înaltă dar incredibil de voluminoasă a început să-şi facă treaba prin a se răsti la noi. Efectiv asta a făcut. A început să se răstească. Noroc că era ceva mai joasă decât banca din spatele căreia vorbea, prin urmare efectul a fost mult diminuat şi colegii erau mai degrabă amuzaţi de faptul că auzeau vorbind pe cineva greu de văzut decât înfuriaţi de mesajul şi tonul formatoarei.

Continue reading “Pixul jos, domnilor profesori!”

Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice

E ştiut de când lumea că o faptă rea atârnă mai greu decât o mie de fapte bune. Din păcate, nu trece o zi fără ca în mass-media să apară “isprăvi” ale unor cadre didactice, fapte care întinează şi mai mult imaginea deja şifonată a învăţământului românesc.

Există o mulţime de cadre didactice oneste, dedicate meseriei, care îşi fac treaba cum nu se poate mai bine. Din păcate e cam dificil să le observi şi apreciezi munca din cauza unor personaje care nu au ce căuta în învăţământ şi ale căror fapte reprobabile se răsfrâng asupra tuturor dascălilor. N-ai să vezi prea mulţi români vorbind despre un profesor care a reuşit să obţină elevi olimpici, dar tot românul are ceva de spus despre violatorii, beţivii şi incapabilii de la catedră. Şi nu de bine, desigur.

Continue reading “Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice”

De ce trebuie să plece Ecaterina Andronescu

Pentru cei care încă se mai întreabă de ce Ecaterina Andronescu trebuie să plece undeva, cât mai departe de ţara asta, ţin să precizez că, atunci când am auzit că această doamnă o să preia frâiele Ministerului Educaţiei (care între timp a fost botezat de atâtea ori încât treaba asta e subiect de bancuri) încercam acea stare de lehamite care mi-a permis să apreciez că “mai rău nu se poate” . Era vorba despre prestaţia precedenţilor cârmaci peste învăţământ. Care se descurcaseră aşa de minunat că pesimisul era literă de lege printre cei care trebuiseră să le suporte – pe post de cobai fără drept de protest – experimentele fără cap şi fără coadă. Acea reformă de dragul reformei care nu numai că nu a adus nimic bun în învăţământ, dar a distrus şi ceea ce mai era cât de cât acceptabil.

Continue reading “De ce trebuie să plece Ecaterina Andronescu”

Citeşte până la final…

Ziua de ieri a fost (aproape) fantastică. Spun asta cu o oarecare undă de regret şi dezamăgire. Şi, dacă tot am spus-o, poate interesează pe cineva detaliile. Poate…

În primul rând o să vorbesc un pic despre partea fantastică. Ieri blogul a înregistrat un număr record de vizitatori. Câteva mii… Un record absolut pe care nu cred că-l voi egala foarte curând (e posibil să nu egalez vreodată această performanţă). Practic, ieri am primit mai multe vizite pe blog decât am primit cu totul până alaltăieri.

Continue reading “Citeşte până la final…”

Profesor în România

Da, sunt profesor… Şi-mi place asta. Doar că m-am cam săturat. M-am săturat de multe. De direcţia spre care se îndreaptă învăţământul. Şi România, în general. De lipsa reformelor adevărate din sistem. De reformele făcute cu picioarele, menite mai degrabă să demonstreze că se poate şi mai rău. Deja am ajuns să tremur de fiecare dată când guvernanţii promit schimbări radicale în sistemul educaţional.

M-am săturat de ipocrizia celor care ne conduc, de lipsa de interes pentru un sistem despre care spun că e vital dar îl tratează ca şi cum ar fi dispensabil.

M-am săturat de învârtelile puse la cale de directori, de umilinţele la care eşti supus în calitate de dascăl. M-am săturat de prostia multora dintre cei care-şi pierd timpul prin sistem; da, m-am săturat de acei indivizi care nu ştiu pe ce lume trăiesc dar li s-a oferit şansa de a-i învăţa pe alţii. Pe bani puţini, normal, aşa că de ce să ofere cineva calitate la preţul ăsta?

Continue reading “Profesor în România”