Profesori care ne fac de râs

Teoretic vorbind, în învăţământ ar trebui să găseşti numai oameni dedicaţi, oameni inteligenţi şi capabili, oameni care nu doar că ştiu pe ce lume trăiesc, dar sunt în stare să-i lumineze şi pe alţii. Pentru că de asta lucrează în învăţământ.

Treaba asta e la nivel teoretic. Cruda realitate arată cu totul altfel. Aşa că n-ar trebui să ne mirăm că, din punct de vedere al educaţiei, suntem la pământ. Am petrecut suficient de mulţi ani la catedră, aşa că am pretenţia că ştiu despre ce anume vorbesc. Practic,unele cancelariile din România au devenit un soi de depozite pentru imbecili şi ţicniţi.

Ceea ce şochează e că unii dintre aceşti neajutoraţi care ar trebui să-i lumineze pe alţii nici măcar nu fac efortul de a-şi ascunde prostia colosală. Şi nu vorbesc de colegii de cancelarie – pe ăştia nu-i poţi păcăli decât scurtă vreme – ci de lumea întreagă.

Continue reading “Profesori care ne fac de râs”

Şi unul ca ăsta a fost ministru al Educaţiei…

Din când în când mai răsfoiesc şi eu câte un ziar. Mai mult virtual decât fizic, dar mai citesc şi eu presa. Şi la un moment dat am dat peste o ştire care, la prima vedere, părea produsă în laboratorul unui site de umor. Cică adevăratul criminal în cazul de la Caracal ar fi preşedintele Iohannis. Afirmaţia îi aparţine avizatului – păi de putea altfel? – Liviu Marian Pop, fost lider de sindicat şi fost ministru al Educaţiei Naţionale. Ştiţi, ăluia care i se mai spune şi Genunche, individul care a reuşit să inducă în profesori teama că va fi mai eficient în ruinarea Educaţiei decât Ecaterina Andronescu. Noroc că nu a pierdut prea mult timp pe la Minister, că reuşea să dovedească imposibilul…

Cică individul a stat de vorbă cu nişte tineri români aflaţi la studii prin Danemarca. Sincer, mă îndoiesc că Liviu Pop este capabil să identifice Danemarca pe o hartă a Europei, dar asta e altă parte a problemei.

Problema adevărată e reprezentată de concluzia la care a ajuns Pop după ce a stat de vorbă cu tinerii respectivi. Cică autorul moral al crimei de la Caracal este preşedintele Iohannis. Dacă preşedintele ţării s-ar fi implicat corespunzător, tragedia nu ar mai fi avut loc. Lăsaţi Guvernul, lăsaţi Ministerul de Interne, preşedintele Iohannis e vinovat de moartea Alexandrei. Cam acesta a fost mesajul lui PLM. Pop Liviu Marian…

Continue reading “Şi unul ca ăsta a fost ministru al Educaţiei…”

Minuni de toamnă la încadrare

Zilele trecute am aflat de la un fost coleg că la una dintre şcolile la care am lucrat s-a petrecut un fel de minune. Spun un fel de minune pentru că mi-e cam silă să asociez ceea ce s-a întâmplat la şcoala respectivă cu un miracol în adevăratul sens al cuvântului.

Concret, la şcoala respectivă, angajaţii pensionari reprezintă o treime din personal. Iar din acea treime circa jumătate au sărit de şaptezeci de ani.

Informaţia asta m-a cam pus pe gânduri şi, între două curse cu camionul, m-am apucat de făcut cercetări. Nu foarte profunde, recunosc. Nu dispun de timpul necesar şi nici de logistica necesară. Dar, concret, am sunat o parte dintre colegii de serviciu şi i-am întrebat nevinovat cum e treaba pe la ei în ceea ce priveşte încadrarea. Şi, că tot veni vorba, cum staţi cu pensionarii?

Continue reading “Minuni de toamnă la încadrare”

Reformă fără sacrificii nu există

Nu sunt – şi nici nu am fost vreodată – fan al fostului, actualului şi viitorului ministru ale Educaţiei, veşnica Ecaterina Andronescu. Femeia asta a reuşit să bulverseze total un sistem care şi aşa avea un echilibru destul de fragil. Am petrecut prea mulţi ani în sistem aşa că nu mai pot fi dus de nas cu prostii de genul „aveam un învăţământ performant, dar ăştia l-au distrus”. România nu a avut niciodată un sistem de educaţie cu adevărat performant. Gunoiul din învăţământ este ascuns sub preş de decenii întregi şi totul dă foarte bine în statisticile măsluite cu larga implicare a directorilor şi profesorilor care vor ca totul „să fie bine”.

Însă Andronescu a venit, în sfârşit, cu o idee bună. Aproximativ bună, dacă ţinem cont de contextul în care a fost lansată.

Androneasca – să nu mai spunem Ministerul Educaţiei pentru că se ştie foarte bine cine decide pe acolo – vrea să reducă numărul de clase de liceu şi să crească numărul celor de profesională. Sincer, de mult timp aşteptam asta. Această măsură nu e necesară, e obligatorie. Prea mulţi elevi care nu ştiu pe ce lume trăiesc au fost băgaţi cu forţa în liceu. Şi odată admişi la liceu nu au devenit interesaţi de învăţătură, ci au aplicat politica mărului putred care le strică şi pe cele bune.

Continue reading “Reformă fără sacrificii nu există”

Atunci când nesimţirea se întâlneşte cu oportunitatea, educaţia nu are nicio şansă

Cred că aţi auzit cu toţii – cei care mai treceţi din când în când pe aici – despre cazul din comuna Frăsinet, judeţul Călăraşi. E vorba despre primarul care vrea să-l dea afară pe directorul şcolii. Acel director care i-a fost atât elev cât şi angajat.

Mda, la prima vedere pare de râs. Genul de întâmplare descrisă de români cu expresii de genul “S-a suit scroafa-n copac”. Unii au râs de situaţia asta. Cum, domnule, să vrea să-l dea afară fostul paznic de la şcoală? Ăla care i-a mai fost şi elev? Numai în România se poate întâmpla una ca asta…

Din păcate, nu doar în România se întâmplă astfel de aberaţii, dar deocamdată pe meleagurile astea trăim şi e absolut firesc să ne dorim să fie ceva mai bine. Suntem sătui de treizeci de ani de impostură şi amatorism în toate domeniile. Treizeci de ani care vin după deceniile de comunism feroce. Vrem şi noi să trăim într-o ţară normală, nu într-o democraţie atât de originală că deja stârneşte greaţa.

Continue reading “Atunci când nesimţirea se întâlneşte cu oportunitatea, educaţia nu are nicio şansă”

Sancţiuni dure pentru profesorii care vor folosi insultele din lista Ministerului

Viaţa profesorilor, destul de dificilă în prezent, va deveni şi mai grea. Ministerul Educaţiei pregăteşte un nou set de măsuri legislative pentru a reglementa comportamentul profesorilor. Pachetul legislativ a fost iniţiat de un grup de parlamentari PSD care au ţinut să rămână anonimi.

Astfel, dacă propunerile legislative – există voci care spun că nici parlamentarii Opoziţiei nu sunt străini de manevră – devin realitate, profesorii vor trebui să-şi ţină gura. Asta dacă vor să mai iasă la pensie din învăţământ. Oricum, nici să nu se gândească la pensii speciale sau adevărate.

Ecaterina Andronescu a ţinut să facă unele precizări privitoare la ce anume îi aşteaptă pe profesori:

Continue reading “Sancţiuni dure pentru profesorii care vor folosi insultele din lista Ministerului”

Citeşte până la final…

Ziua de ieri a fost (aproape) fantastică. Spun asta cu o oarecare undă de regret şi dezamăgire. Şi, dacă tot am spus-o, poate interesează pe cineva detaliile. Poate…

În primul rând o să vorbesc un pic despre partea fantastică. Ieri blogul a înregistrat un număr record de vizitatori. Câteva mii… Un record absolut pe care nu cred că-l voi egala foarte curând (e posibil să nu egalez vreodată această performanţă). Practic, ieri am primit mai multe vizite pe blog decât am primit cu totul până alaltăieri.

Continue reading “Citeşte până la final…”

Pe cine deranjează “Profesor în România”?

Pe cine deranjează un site care de-abia şi-a făcut intarea în ceea ce se numeşte “blogosferă”? O întrebare la care nu ţinem să obţinem neapărat un răspuns ci, mai degrabă, menită să-i facă pe români să-şi pună alte întrebări. De pildă, în ce ţară nenorocită trăim? O ţară în care libertatea de expresie, garantată prin lege, e ameninţată de indivizi care “ştiu ei mai bine”.

De ce s-a ajuns unde s-a ajuns? Sau – mai rău – unde poate să se ajungă?

Site-ul “Teacher in Romania” – Profesor în România – a fost atacat de persoane răuvoitoare care au reuşit să distrugă ce era de distrus. Articolele vecbi s-au pierdut iar Site-ul a fost infectat cu un virus care a provocat pierderi şi în calculatoarele celor care au accesat în ultima perioadă pagina. Din păcate pentru eforturile lor, articolele vechi au fost salvate aşa că vor reveni în curând pe Internet.
Şi, când vorbesc despre persoane rău intenţionate, nu am în vedere declaraţii din categoria “Statul paralel”. Înainte de incident s-au primit mai multe mesaje de ameninţare gen “chiar nu ai ce face”, “ar fi mai bine să îţi vezi de treaba ta”, “ai grijă ce scrii”.

Continue reading “Pe cine deranjează “Profesor în România”?”