Profesorii nu ar trebui să fie numiţi preşedinţi de secţie de vot

Articolul nu are nicio legătură cu politica, e doar un punct de vedere personal, dar fiecare poate să tragă concluzia care-l avantajează. Trăim într-o ţară liberă în care fiecare om are dreptul la o părere. Iar eu unul, recunosc, am cam început să abuzez de privilegiul ăsta. Prea mult timp am tăcut şi am tremurat la gândul că cineva – un binevoitor de cancelarie, poate cel mai bun prieten – va trânti un raport la Securitate. raport care-mi va aduce o invitaţie într-un loc dătător de fiori şi nu numai.

Ieri am muncit. Încă de la ora şapte dimineaţa, pentru că aşa e programul. Dar ieri a fost prima zi de după un scrutin de vot în care am mai marcat un motiv pentru care nu-mi pare rău că am plecat de la catedră.

De regulă, programul meu de luni (vorbesc de perioada când eram profesor) începea mai târziu. Fie lucram cu clasele de după amiaza, fie aveam ore de pe la 10 – 12. Acesta era programul meu obişnuit. Însă atunci când aveau loc scrutinuri de vot lucrurile se schimbau niţel. Încă de vineri sau chiar de joi, eram chemat la direcţiune.

Continue reading “Profesorii nu ar trebui să fie numiţi preşedinţi de secţie de vot”

Plagiatul, acea problemă minoră…

Într-un interviu acordat pentru Hotnews la sfârşitul anului trecut, Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, a ţinut să precizeze că plagiatul este o problemă minoră în învăţământ. Asta în contextul în care tot mai multe „fabrici de doctori” sunt implicate în scandalul plagiatului. Să ne amintim că acum câţiva ani chiar primul ministru de atunci, Victor Ponta, a fost acuzat de plagiat. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, omul nici măcar nu a negat plagiatul ci a anunţat, în stilul lui deconectat şi miştocar că, dacă e vreo problemă, renunţă la titlul de doctor.

Până la urmă nu s-a întâmplat aşa ceva – previzibil, ar spune unii – dar Ecaterina Andronescu este cea care l-a albit pe Ponta în scandalul doctoratului plagiat şi a decis, cam cu de la sine putere, că respectivul capitol este încheiat. Şi că oricine se va mai lega de doctoratul lui Ponta este răuvoitor şi nu are dreptul legal să o facă. Normal, pe atunci ambii politicieni făceau parte din aceeaşi gaşcă (cuvântul descrie realitatea mult mai bine decât „tabără”) şi exita un interes cât se poate de clar în această privinţă.

Continue reading “Plagiatul, acea problemă minoră…”

Domnilor profesori, nu uitaţi, programul săptămânal de lucru e de patruzeci de ore

Program de lucru de opt ore sau, în total, patruzeci de ore pe săptămână. Pe vremea când lucram la catedră eram exasperat de precizările astea de care am avut parte la fiecare consfătuire pe disciplină la început de an şcolar. Şi la fiecare întâlnire cu formatorii în cadrul acelor cursuri de formare profesională pe care, personal, le găsesc complet inutile. Cât timp individul nu are vocaţie de dascăl, nu doreşte să lucreze la catedră şi vede în meseria de dascăl doar o oportunitate, acel personaj nu va deveni niciodată profesor în adevăratul sens al cuvântului, indiferent de câte cursuri de formare profesională va avea parte.

Am ajuns să-i dispreţuiesc pe acei inspectori şcolari sau formatori care ţineau să ne precizeze că, deşi catedra este formată din optsprezece ore, noi, profesorii, suntem plătiţi pentru patruzeci de ore pe săptămână. Asta pentru că acei oameni, care veneau cu astfel de precizări – uneori la modul agresiv – aveau pretenţia că lucrează în învăţământ şi cunosc foarte bine realităţile  din sistem.

Continue reading “Domnilor profesori, nu uitaţi, programul săptămânal de lucru e de patruzeci de ore”