Reformă fără sacrificii nu există

Nu sunt – şi nici nu am fost vreodată – fan al fostului, actualului şi viitorului ministru ale Educaţiei, veşnica Ecaterina Andronescu. Femeia asta a reuşit să bulverseze total un sistem care şi aşa avea un echilibru destul de fragil. Am petrecut prea mulţi ani în sistem aşa că nu mai pot fi dus de nas cu prostii de genul „aveam un învăţământ performant, dar ăştia l-au distrus”. România nu a avut niciodată un sistem de educaţie cu adevărat performant. Gunoiul din învăţământ este ascuns sub preş de decenii întregi şi totul dă foarte bine în statisticile măsluite cu larga implicare a directorilor şi profesorilor care vor ca totul „să fie bine”.

Însă Andronescu a venit, în sfârşit, cu o idee bună. Aproximativ bună, dacă ţinem cont de contextul în care a fost lansată.

Androneasca – să nu mai spunem Ministerul Educaţiei pentru că se ştie foarte bine cine decide pe acolo – vrea să reducă numărul de clase de liceu şi să crească numărul celor de profesională. Sincer, de mult timp aşteptam asta. Această măsură nu e necesară, e obligatorie. Prea mulţi elevi care nu ştiu pe ce lume trăiesc au fost băgaţi cu forţa în liceu. Şi odată admişi la liceu nu au devenit interesaţi de învăţătură, ci au aplicat politica mărului putred care le strică şi pe cele bune.

Continue reading “Reformă fără sacrificii nu există”

De la “eu nu sunt de vânzare” la “nu eu am propus asta”

Ecaterina Andronescu este unul dintre motivele care m-au determinat să renunţ la a mai fi profesor. Nu a fost singurul motiv, nu a fost cel mai important motiv, dar Ecaterina Andronescu este unul dintre motivele care m-au determinat ca, după mai bine de două decenii la catedră, să-mi caut de lucru în alt domeniu.

Nu credeam că voi face asta, cel puţin nu după ce am trecut de patruzeci de ani dar s-a întâmplat. S-a întâmplat (şi) din cauza Ecaterinei Andronescu. Care a reuşit să arunce în desuet ideea de reformă a sistemului de învăţământ.

Care Reformă? Ministrul, care nu a lucrat nici măcar o zi ca profesor în preuniversitar, a demonstrat că singurul interes pe care îl reprezintă este cel al învăţământului universitar. Practic, singurul scop al Ecaterinei Andronescu e să salveze catedrele profesorilor universitari. Proiecte de reformă în adevăratul sens al cuvântului nu există.

Continue reading “De la “eu nu sunt de vânzare” la “nu eu am propus asta””

Doamna Andronescu, ca în Japonia vrem şi noi

Zilele trecute, împreună cu câţiva foşti colegi de serviciu, am avut o discuţie destul de lungă pe marginea năzbâtiilor imaginate de ministrul Eduaţiei, Ecaterina Andronescu. Care ţine cu tot dinadinsul să-şi merite porecla de „Groparul învăţământului românesc”.

Ultima idee? Cred că ştie toată lumea; Andronescu şi-a pus în cap să-i evalueze pe profesori după modelul japonez. Cică a găsit ea în legislaţia niponă ceva articole care i-au plăcut. Cică în Japonia, odată la trei ani, profesorii schimbă şcolile. Şi profesorii cei mai buni sunt trimişi la şcolile cu probleme. A, şi să nu uităm că în Japonia profesorii sunt evaluaţi odată la zece ani. Un examen pe disciplina pe care o predau şi unul din pedagogie. Se ştie că pedagogia evoluează.

Continue reading “Doamna Andronescu, ca în Japonia vrem şi noi”

În sfârşit, are şi ministrul Educaţiei o idee bună

Până la urmă s-a întâmplat. Greu de crezut dar s-a întâmplat. La câte idei are Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, era imposibil ca, la un moment dat, să nu apară şi o sclipire. Legea probabilităţilor matematice…

După ce a ameninţat pe toată lumea cu o reformă fără cap şi fără coadă, făcută fără consultarea specialiştilor adevăraţi, Andronescu a venit cu o propunere care, dacă va deveni lege, ar putea produce schimbări benefice în învăţământ. Astfel ministrul Educaţiei vrea ca şi elevii din clasa I să poată fi lăsaţi repetenţi.

Ideea a stârnit deja reacţii de revoltă, în special din partea asociaţiilor de părinţi care ştiu un singur lucru: că odraslele trebuie să promoveze. Nimic altceva. Copilul trebuie să promoveze clasa I – şi dacă se poate, pe toate celelalte – indiferent de nivelul achiziţiilor intelectuale. Să promoveze clasa pur şi simplu, pentru că există, pentru că a fost înscris la şcoală. Pentru că, de ceva ani, legea interzice învăţătorilor să mai lase repetenţi la clasa I.

Continue reading “În sfârşit, are şi ministrul Educaţiei o idee bună”