Doamna ministru Andronescu, vrem anchetă serioasă în legătură cu incidentele de la Lipova

În ultima perioadă ministrul Educaţiei Naţionale, doamna Ecaterina Andronescu a intrat într-un con de umbră. Nu prea i se mai aude glasul. Sau, mai bine zis, nu i-l mai aud eu iar asta, fără doar şi poate, pentru că nu prea am timp să urmăresc ce se întâmplă în spaţiul public. Muncesc cât trei pentru ca din taxele mele să poată fi întreţinuţi participanţii la mitinguri. Şi să nu-i uit pe politicieni.

Pe lângă efortul de a distruge învăţământul românesc, Ecaterina Andronescu s-a mai făcut remarcată pentru un lucru: abilitatea de a emite sentinţe pentru tot ceea ce mişcă în sistem. S-a scris prin presă ceva despre vreun profesor? Ministrul nu are răbdarea să aştepte concluziile unei anchete competente; ministrul îşi dă cu părerea. Trebuie dat afară, trebuie reciclat, trebuie evaluat…

Continue reading “Doamna ministru Andronescu, vrem anchetă serioasă în legătură cu incidentele de la Lipova”

Joi, 9 mai, NU este zi liberă în învăţământ

O informaţie care ar trebui să ajungă la toţi părinţii care au copii la şcoală, dar mai ales la acei părinţi care locuiesc în judeţele din Moldova.

Asta pentru că unii dintre profesorii din Moldova au început de ceva vreme să se plângă că directorii îi silesc să meargă joi, 9 mai, la mitingul PSD de la Iaşi. Dacă punem alături cuvintele “miting” şi “PSD” e clar, vorbim de o acţiune politică. Până la urmă e firesc; suntem în plină campanie electorală pentru Europarlamentare.

Nefiresc e însă faptul că unii dintre profesori au început să acuze presiuni din partea directorilor – şi nu numai – pentru a fi prezenţi la Iaşi la miting, aşa cum am precizat mai sus. Şi, poate şi mai nefiresc, e că mulţi se vor duce la Iaşi. Nu pentru că ard de nerăbdare să-şi exprime ataşamentul faţă de Dragnea şi PSD, ci pentru că nu prea au altă soluţie.

Continue reading “Joi, 9 mai, NU este zi liberă în învăţământ”

Profesorii sunt umiliţi chiar şi când li se plătesc hotărârile judecătoreşti



6 mai 2010. O zi tristă pentru România. Ziua în care Guvernul Băsescu – să nu ne amăgim cu iluzia oficială; Boc era doar un premier de decor – a tăiat salariile a milioane de români. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, “premierul” Băsescu a ridicat şi cota TVA de la 19% la 24%.

”Vă aduceţi aminte de data de 6 mai 2010. Aş putea spune cea mai grea zi din viaţa mea ca şef al statului, ziua în care am anunţat măsurile de austeritate în vederea redobândirii echilibrelor macroeconomice ale ţării” declara Băsescu prin 2013, atunci când le mulţumea românilor că au suportat tăierile de salarii şi pensii.

Continue reading “Profesorii sunt umiliţi chiar şi când li se plătesc hotărârile judecătoreşti”

Programul “Mărul otrăvit” pentru olimpicii din România

Zilele trecute am zăbovit ceva mai mult decât de obicei pe blogul “Doi Mici și un Anc “, blogul unor oameni care ştiu foarte bine cu ce se mănâncă cercetarea. Octavian Micu, Mihai Miclauş şi Lucian Ancu ştiu mai multe despre cercetare şi învăţământ decât toată ceata năimită la Minister. Asta pentru că oamenii trăiesc în lumea reală şi nu într-o lume în care totul este foarte bine doar pe hârtie.

Pentru că aceasta este marea dramă a învăţământului românesc. Totul arată perfect pe hârtie, în ciuda faptului că învăţământul se degradează de la an la an miniştii care s-au perindat la cârma ministerului au încercat să ne asigure că totul e bine. Sau, mai degrabă, aproape bine. Pentru că miniştrii au promis reforme. Cum le-au sucit, cum le-au gândit, cum le-au aplicat se vede foarte bine. Din rău în mai rău şi se înaintează pe aceeaşi cărare bătătorită dar care duce către prăpastie.

Continue reading “Programul “Mărul otrăvit” pentru olimpicii din România”

Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Chiar aşa? Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Un posibil răspuns ar putea fi cel oferit de mai multe ori până acum de domnul Liviu Dragnea. “Atâta poate ţara asta”. Ţara asta care poate plăti salarii uriaşe pentru unii dintre fericiţii angajaţi la stat, ţara ce poate plăti pensii speciale de zeci de mii de lei sau chiar euro unor pensionari privilegiaţi nu poate plăti mai mult pentru lefurile profesorilor.

Ştiu, unii vor spune că salariile profesorilor au crescut simţitor în ultima vreme. Adevărat, dar asta dacă facem abstracţie de creşterile şi mai simţitoare de preţuri. Iar dacă ne raportăm doar la puterea de cumpărare putem spune că, de fapt, salariile au scăzut. Cu salarii mărite cumpărăm mai puţin. Trist, dar cât se poate de adevărat.

Continue reading “Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?”

Aşteptăm scuze pentru domnul învăţător Spiridon Andrieş

Sunt dezamăgit. Profund dezamăgit…

Dezamăgit de modul în care un cadru didactic onorabil a fost pus la zid, judecat şi efectiv condamnat chiar de către cei care ar fi trebuit să manifeste mai multă înţelegere faţă de situaţia lui. Vorbesc despre învăţătorul de la Iaşi, Spiridon Andrieş, care a fost supus unui nemeritat linşaj mediatic la care au contribuit din plin şi oficiali ai Ministerului Educaţiei. Şi când spun asta mă gândesc la doamna Ecaterina Andronescu care, fără să ştie prea bine despre ce anume este vorba, a şi decis că domnul învăţător e vinovat. “Să-l trimitem într-un program de evaluare, să vedem dacă mai poate rămâne la catedră”.

Scurt şi la obiect, fără să se intereseze despre ce s-a întâmplat cu adevărat. Îl trimitem la reciclare şi, în caz de ceva, îl dăm afară din învăţământ.

Continue reading “Aşteptăm scuze pentru domnul învăţător Spiridon Andrieş”

Orele de pregătire remedială, o nouă gaură în bugetul profesorilor

Eu cred că rămânerea în şcoală a profesorilor de orice nivel, la orice ciclu, mai mult decât norma didactică nu este un lucru rău pentru şcoală ” afirmaţia îi aparţine ministrului Educaţiei Naţionale, Ecaterina Andronescu. Care şi-a pus în gând să bulverseze total sistemul de învăţământ. Are doamna asta o ambiţie şi o perseverenţă ceva de speriat.

Sincer să fiu, m-am săturat de muncă voluntară. În copilărie am prestat munci agricole în timpul şcolii. Uneori, duminica, singura zi liberă, eram scoşi la măturat străzi sau parcuri – tot în cadrul programului de muncă patriotică. Cică era o dovadă de patriotism şi trebuia să ne mobilizăm pentru că aşa ne-o cerea partidul. Nu munceai gratuit, iubeai România şi te mobilizai la chemarea partidului.

Continue reading “Orele de pregătire remedială, o nouă gaură în bugetul profesorilor”

Educaţia începe din familie

Zilele trecute am ajuns pe la spital. Probleme de sănătate, se întâmplă şi la case mai mari. La cele foarte mari, dacă se întâmplă, nu ai de unde şti; oamenii politici se tratează în străinătate.

N-o să vorbesc prea mult despre ce înseamnă să fii suferind în ziua de azi. Cine a ajuns măcar odată pe la spital ştie foarte bine ce înseamnă să fii umilit pe banii tăi. O să povestesc despre proasta creştere.

În mulţimea care-şi aştepta rândul (poate nu o să vă vină să credeţi dar  la Urgenţe în România se aşteaptă şi câte opt ore) erau şi doi elevi. Cel puţin aşa păreau. Nu cred că aveau mai mult de şaisprezece ani şi aveau la ei ceva băgăjele  care, dacă erau privite atent şi cu foarte mare indulgenţă, puteau fi asimilate unor ghiozdane.

Continue reading “Educaţia începe din familie”

Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice

E ştiut de când lumea că o faptă rea atârnă mai greu decât o mie de fapte bune. Din păcate, nu trece o zi fără ca în mass-media să apară “isprăvi” ale unor cadre didactice, fapte care întinează şi mai mult imaginea deja şifonată a învăţământului românesc.

Există o mulţime de cadre didactice oneste, dedicate meseriei, care îşi fac treaba cum nu se poate mai bine. Din păcate e cam dificil să le observi şi apreciezi munca din cauza unor personaje care nu au ce căuta în învăţământ şi ale căror fapte reprobabile se răsfrâng asupra tuturor dascălilor. N-ai să vezi prea mulţi români vorbind despre un profesor care a reuşit să obţină elevi olimpici, dar tot românul are ceva de spus despre violatorii, beţivii şi incapabilii de la catedră. Şi nu de bine, desigur.

Continue reading “Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice”

Ce înseamnă, de fapt, creşterea de 25% la salariile cadrelor didactice

Zilele acestea pe reţelele sociale s-a rostogolit un val de revoltă. Unul ambalat într-o pătură groasă de ignoranţă şi neatenţie. Asta să nu spun altfel…

O mulţime de cadre didactice s-au interesat dacă vreun coleg de la altă şcoală – eventual din alt judeţ – şi-a primit salariul mărit cu 25%. Pentru că aşa au înţeles ei că se va întâmpla zilele acestea, vor primi salariul pentru ianuarie, un salariu majorat cu douăzeci şi cinci de procente. Cică aşa au auzit pe la televizor, au citit pe nu ştiu ce site sau li s-a spus de către cineva care “ştie mai bine”.

Prin urmare, multe cadre didactice s-au revoltat la culme când şi-au primit fluturaşul cu salariul pe Ianuarie. Care salariu nu s-a mărit nici pe departe conform aşteptărilor. De fapt, în afară de norma de hrană, e cam dificil să descoperi altă mărire. Şi de aici a început revolta de pe Internet.

Continue reading “Ce înseamnă, de fapt, creşterea de 25% la salariile cadrelor didactice”