Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare

Ştirea conform căreia doi elevi din satul mare au fost atacaţi cu spray lacrimogen chiar de către învăţătoarea lor a devenit virală la scurt timp după ce a fost lansată în spaţiul public. Şi, aşa cum era de aşteptat, spiritele s-au cam încins pe marginea subiectului. Au fost mulţi care au găsit că e ceva de râs în toată afacerea asta. Unii s-au grăbit să-i recomande să se angajeze la Jandarmerie, pentru că acolo nu numai că nu riscă nimic dacă gazează copii, femei sau bătrâni, dar are toate şansele să facă rost de promovare.

Alţii s-au repezit să înfiereze tot ceea ce înseamnă cadru didactic în ţara asta. În logica lor strâmbă au ajuns să considere că dacă un cadru didactic a comis o asemenea tâmpenie, e clar că te poţi aştepta la activităţi asemănătoare de la orice alt dascăl. Personal, consider că astfel de specialişti în gândire nu sunt cu nimic mai prejos decât învăţătoarea din judeţul Satu Mare. Care, apropo, a fost reţinută de Poliţie. Pentru cât timp? Nu se precizează. Cică iniţial pentru 24 de ore cu propunere de arestare preventivă. Apoi nu s-a mai comunicat nimic…

Continue reading “Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare”

Virtualii profesori, la fel ca şi elevii

Ţin să precizez încă de la început că nu am participat niciodată în calitate de supraveghetor la examenul de Titularizare. Nici în calitate de candidat nu m-am prea înghesuit, prin urmare n-am fost martor direct la întâmplările înşirate mai jos. Însă pot spune că mi-au fost relatate de persoane de încredere. Pe de altă parte, am trăit prea mult timp printre profesori. Şi am văzut şi auzit multe.

Marele adevăr e că mulţi dintre cei care visează să ajungă profesori nu numai că nu au chemarea necesară pentru această meserie, dar adesea nu fac nicio strădanie în această direcţie. Unii deţin calităţile necesare unui dascăl, dar, să fim realişti, nimeni nu s-a născut profesor. E nevoie de multă muncă şi, mai ales, dăruire şi implicare.

Unora le lipsesc multe. Există şi din cei total lipsiţi de calităţi. Despre ei doresc să scriu câteva cuvinte. Despre ei şi despre faptul că sistemul îi acceptă adesea la catedră. Pentru că nu există niciun fel de mecanism de selecţie al celor care au dreptul de a susţine examenul de titularizare. Dacă individul are diplomă de licenţă şi a absolvit Modulul – cei care lucrează în învăţământ ştiu despre ce Modul este vorba – are tot dreptul să se înscrie la examen. Dacă-l promovează, atunci are şi toate şansele să iasă la pensie din învăţământ.

Continue reading “Virtualii profesori, la fel ca şi elevii”

Programul “Mărul otrăvit” pentru olimpicii din România

Zilele trecute am zăbovit ceva mai mult decât de obicei pe blogul “Doi Mici și un Anc “, blogul unor oameni care ştiu foarte bine cu ce se mănâncă cercetarea. Octavian Micu, Mihai Miclauş şi Lucian Ancu ştiu mai multe despre cercetare şi învăţământ decât toată ceata năimită la Minister. Asta pentru că oamenii trăiesc în lumea reală şi nu într-o lume în care totul este foarte bine doar pe hârtie.

Pentru că aceasta este marea dramă a învăţământului românesc. Totul arată perfect pe hârtie, în ciuda faptului că învăţământul se degradează de la an la an miniştii care s-au perindat la cârma ministerului au încercat să ne asigure că totul e bine. Sau, mai degrabă, aproape bine. Pentru că miniştrii au promis reforme. Cum le-au sucit, cum le-au gândit, cum le-au aplicat se vede foarte bine. Din rău în mai rău şi se înaintează pe aceeaşi cărare bătătorită dar care duce către prăpastie.

Continue reading “Programul “Mărul otrăvit” pentru olimpicii din România”

Atunci când nesimţirea se întâlneşte cu oportunitatea, educaţia nu are nicio şansă

Cred că aţi auzit cu toţii – cei care mai treceţi din când în când pe aici – despre cazul din comuna Frăsinet, judeţul Călăraşi. E vorba despre primarul care vrea să-l dea afară pe directorul şcolii. Acel director care i-a fost atât elev cât şi angajat.

Mda, la prima vedere pare de râs. Genul de întâmplare descrisă de români cu expresii de genul “S-a suit scroafa-n copac”. Unii au râs de situaţia asta. Cum, domnule, să vrea să-l dea afară fostul paznic de la şcoală? Ăla care i-a mai fost şi elev? Numai în România se poate întâmpla una ca asta…

Din păcate, nu doar în România se întâmplă astfel de aberaţii, dar deocamdată pe meleagurile astea trăim şi e absolut firesc să ne dorim să fie ceva mai bine. Suntem sătui de treizeci de ani de impostură şi amatorism în toate domeniile. Treizeci de ani care vin după deceniile de comunism feroce. Vrem şi noi să trăim într-o ţară normală, nu într-o democraţie atât de originală că deja stârneşte greaţa.

Continue reading “Atunci când nesimţirea se întâlneşte cu oportunitatea, educaţia nu are nicio şansă”

Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Chiar aşa? Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Un posibil răspuns ar putea fi cel oferit de mai multe ori până acum de domnul Liviu Dragnea. “Atâta poate ţara asta”. Ţara asta care poate plăti salarii uriaşe pentru unii dintre fericiţii angajaţi la stat, ţara ce poate plăti pensii speciale de zeci de mii de lei sau chiar euro unor pensionari privilegiaţi nu poate plăti mai mult pentru lefurile profesorilor.

Ştiu, unii vor spune că salariile profesorilor au crescut simţitor în ultima vreme. Adevărat, dar asta dacă facem abstracţie de creşterile şi mai simţitoare de preţuri. Iar dacă ne raportăm doar la puterea de cumpărare putem spune că, de fapt, salariile au scăzut. Cu salarii mărite cumpărăm mai puţin. Trist, dar cât se poate de adevărat.

Continue reading “Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?”

Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice

E ştiut de când lumea că o faptă rea atârnă mai greu decât o mie de fapte bune. Din păcate, nu trece o zi fără ca în mass-media să apară “isprăvi” ale unor cadre didactice, fapte care întinează şi mai mult imaginea deja şifonată a învăţământului românesc.

Există o mulţime de cadre didactice oneste, dedicate meseriei, care îşi fac treaba cum nu se poate mai bine. Din păcate e cam dificil să le observi şi apreciezi munca din cauza unor personaje care nu au ce căuta în învăţământ şi ale căror fapte reprobabile se răsfrâng asupra tuturor dascălilor. N-ai să vezi prea mulţi români vorbind despre un profesor care a reuşit să obţină elevi olimpici, dar tot românul are ceva de spus despre violatorii, beţivii şi incapabilii de la catedră. Şi nu de bine, desigur.

Continue reading “Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice”

Gest şocant făcut de un director schimbat din funcţie

Un director de la o şcoală din Videle a reuşit să scandalizeze prin comportamentul său nu doar corpul profesoral, ci întreaga comunitate. Profesorul P. V a ales să protesteze într-un mod inedit împotriva faptului că a fost eliberat din funcţia de director pe criterii politice, el fiind înlocuit cu o vecină de scară a premierului V. V. D.

Continue reading “Gest şocant făcut de un director schimbat din funcţie”

Ce înseamnă, de fapt, creşterea de 25% la salariile cadrelor didactice

Zilele acestea pe reţelele sociale s-a rostogolit un val de revoltă. Unul ambalat într-o pătură groasă de ignoranţă şi neatenţie. Asta să nu spun altfel…

O mulţime de cadre didactice s-au interesat dacă vreun coleg de la altă şcoală – eventual din alt judeţ – şi-a primit salariul mărit cu 25%. Pentru că aşa au înţeles ei că se va întâmpla zilele acestea, vor primi salariul pentru ianuarie, un salariu majorat cu douăzeci şi cinci de procente. Cică aşa au auzit pe la televizor, au citit pe nu ştiu ce site sau li s-a spus de către cineva care “ştie mai bine”.

Prin urmare, multe cadre didactice s-au revoltat la culme când şi-au primit fluturaşul cu salariul pe Ianuarie. Care salariu nu s-a mărit nici pe departe conform aşteptărilor. De fapt, în afară de norma de hrană, e cam dificil să descoperi altă mărire. Şi de aici a început revolta de pe Internet.

Continue reading “Ce înseamnă, de fapt, creşterea de 25% la salariile cadrelor didactice”

Doamna Andronescu, nimic despre miniştrii care au luat doi la titularizare?

Ecaterina Andronescu ţine neapărat să demonstreze că se pricepe de minune să readucă învăţământul pe linia de plutire. Asta după ce învăţământul a ajuns unde a ajuns tocmai în urma strădaniilor doamnei respective. Care ţine neapărat să-şi vadă numele trecut în istorie, cu menţiunea “groparul învăţământului românesc”.

Doamna Ecaterina Andronescu este – şi va rămâne – un monument de perseverenţă. Din păcate nu vorbim de perseverenţă pozitivă; de unde aşa ceva în asociere cu numele Ecaterinei Andronescu? Pentru că nu a reuşit să termine învăţământul românesc atunci când i s-a oferit prima ocazie, Andronescu a făcut ce a făcut şi a revenit pe portofoliul Educaţiei. Asta în condiţiile în care, mai înainte, a reuşit să lase impresia că ar fi unul dintre cei mai redutabili adversari ai lui Dragnea.

Continue reading “Doamna Andronescu, nimic despre miniştrii care au luat doi la titularizare?”

Când un profesor greşeşte, e bine să se găsească în partidul potrivit

Teoretic, toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Dar în România unii sunt mai egali decât alţii iar marea diferenţă o face, cel mai adesea, carnetul de partid. Dacă e roşu şi mai scrie ceva şi de PSD, atunci totul este în regulă.

Doresc să supun analizei celor care îmi mai citesc blogul (şi cărora le mulţumesc cu această ocazie) două incidente petrecute anul trecut, incidente care-i au în centrul lor cadre didactice.

Primul incident – să-i spunem aşa – s-a petrecut în nordul ţării, în judeţul lui Eminescu. Cătălina Hodan, inspector la ISJ a fost acuzată de părinţii unei fetiţe cu dizabilităţi că a făcut terapie „doar pe hârtie” cu aceasta. Şi acuzaţiile nu se opresc aici. Doamna inspector a fost acuzată că a falsificat semnăturile de pe situaţiile lunare în baza cărora a fost plătită. Şi nu vorbim de  o situaţie întâmplătoare ci vorbim de trei ani de impostură şi falsuri.

Continue reading “Când un profesor greşeşte, e bine să se găsească în partidul potrivit”