Interesul elevilor sau interesul profesorilor?

Reducerea numărului de ore la gimnaziu şi la liceu a reuşit să încingă spiritele. Reducerea numărului de ore pentru ciclul primar nu prea interesează pe nimeni pentru că la clasele mici un post este egal cu o catedră la care se adaugă ceva mărunţiş pentru cadrele didactice care predau Educaţie Fizică şi Sport. Evident, o să se umble la aceste ore pentru că, de fapt, interesul principal nu este cel oficial; motivul adevărat pentru care s-a ajuns la reducerea orelor este legat, în principal, de bani. Statul vrea să cheltuie cât mai puţini bani pentru Educaţie şi, în condiţiile în care deficitul bugetar e din ce în ce mai greu de gestionat, s-a ajuns şi la această măsură.

O măsură despre care s-a tot vorbit, dar nimeni nu a îndrăznit să şi-o asume deoarece însemna renunţarea la voturile cadrelor didactice. Asta au văzut toţi guvernanţii în profesori; doar o masă de manevră electorală pe care au descosiderat-o mereu, considerând că profesorii ar trebui să se mulţumească doar cu simplul fapt că există un loc de muncă pentru ei.

Nu e chiar aşa; profesorii merită mult mai multă consideraţie pentru munca lor, dar dacă aşa au gândit guvernanţii…

Continue reading “Interesul elevilor sau interesul profesorilor?”

Profesori care ne fac de râs

Teoretic vorbind, în învăţământ ar trebui să găseşti numai oameni dedicaţi, oameni inteligenţi şi capabili, oameni care nu doar că ştiu pe ce lume trăiesc, dar sunt în stare să-i lumineze şi pe alţii. Pentru că de asta lucrează în învăţământ.

Treaba asta e la nivel teoretic. Cruda realitate arată cu totul altfel. Aşa că n-ar trebui să ne mirăm că, din punct de vedere al educaţiei, suntem la pământ. Am petrecut suficient de mulţi ani la catedră, aşa că am pretenţia că ştiu despre ce anume vorbesc. Practic,unele cancelariile din România au devenit un soi de depozite pentru imbecili şi ţicniţi.

Ceea ce şochează e că unii dintre aceşti neajutoraţi care ar trebui să-i lumineze pe alţii nici măcar nu fac efortul de a-şi ascunde prostia colosală. Şi nu vorbesc de colegii de cancelarie – pe ăştia nu-i poţi păcăli decât scurtă vreme – ci de lumea întreagă.

Continue reading “Profesori care ne fac de râs”

Impostorii din Inspectorate

În ultima vreme tot mai multe voci se declară în favoarea desfiinţării Inspectoratelor Şcolare, care sunt considerate perimate şi sursa tuturor relelor din sistem. Personal sunt de părere că problema este abordată oarecum greşit. Asta cel puţin din punctul de vedere a ceea ce urmează să înlocuiască Inspectoratele Şcolare.

Pentru că se s-a tot vehiculat ideea ca profesorii să fie angajaţi de către reprezentanţii comunităţii în care urmează să-şi desfăşoare activitatea. Şi asta presupune să susţii un concurs în cadrul căruia evaluatori vor fi primarul – chiar dacă prin ai săi reprezentanţi – consilieri locali şi cineva de pe la şcoală. Dacă cineva îşi imaginează că un astfel de concurs poate fi considerat onest şi corect înseamnă că nu a petrecut suficient de mult timp în învăţământ sau în România.

Continue reading “Impostorii din Inspectorate”

Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare

Ştirea conform căreia doi elevi din satul mare au fost atacaţi cu spray lacrimogen chiar de către învăţătoarea lor a devenit virală la scurt timp după ce a fost lansată în spaţiul public. Şi, aşa cum era de aşteptat, spiritele s-au cam încins pe marginea subiectului. Au fost mulţi care au găsit că e ceva de râs în toată afacerea asta. Unii s-au grăbit să-i recomande să se angajeze la Jandarmerie, pentru că acolo nu numai că nu riscă nimic dacă gazează copii, femei sau bătrâni, dar are toate şansele să facă rost de promovare.

Alţii s-au repezit să înfiereze tot ceea ce înseamnă cadru didactic în ţara asta. În logica lor strâmbă au ajuns să considere că dacă un cadru didactic a comis o asemenea tâmpenie, e clar că te poţi aştepta la activităţi asemănătoare de la orice alt dascăl. Personal, consider că astfel de specialişti în gândire nu sunt cu nimic mai prejos decât învăţătoarea din judeţul Satu Mare. Care, apropo, a fost reţinută de Poliţie. Pentru cât timp? Nu se precizează. Cică iniţial pentru 24 de ore cu propunere de arestare preventivă. Apoi nu s-a mai comunicat nimic…

Continue reading “Cine este adevăratul vinovat în cazul învăţătoarei-jandarm din Satu Mare”

Virtualii profesori, la fel ca şi elevii

Ţin să precizez încă de la început că nu am participat niciodată în calitate de supraveghetor la examenul de Titularizare. Nici în calitate de candidat nu m-am prea înghesuit, prin urmare n-am fost martor direct la întâmplările înşirate mai jos. Însă pot spune că mi-au fost relatate de persoane de încredere. Pe de altă parte, am trăit prea mult timp printre profesori. Şi am văzut şi auzit multe.

Marele adevăr e că mulţi dintre cei care visează să ajungă profesori nu numai că nu au chemarea necesară pentru această meserie, dar adesea nu fac nicio strădanie în această direcţie. Unii deţin calităţile necesare unui dascăl, dar, să fim realişti, nimeni nu s-a născut profesor. E nevoie de multă muncă şi, mai ales, dăruire şi implicare.

Unora le lipsesc multe. Există şi din cei total lipsiţi de calităţi. Despre ei doresc să scriu câteva cuvinte. Despre ei şi despre faptul că sistemul îi acceptă adesea la catedră. Pentru că nu există niciun fel de mecanism de selecţie al celor care au dreptul de a susţine examenul de titularizare. Dacă individul are diplomă de licenţă şi a absolvit Modulul – cei care lucrează în învăţământ ştiu despre ce Modul este vorba – are tot dreptul să se înscrie la examen. Dacă-l promovează, atunci are şi toate şansele să iasă la pensie din învăţământ.

Continue reading “Virtualii profesori, la fel ca şi elevii”

Programul “Mărul otrăvit” pentru olimpicii din România

Zilele trecute am zăbovit ceva mai mult decât de obicei pe blogul “Doi Mici și un Anc “, blogul unor oameni care ştiu foarte bine cu ce se mănâncă cercetarea. Octavian Micu, Mihai Miclauş şi Lucian Ancu ştiu mai multe despre cercetare şi învăţământ decât toată ceata năimită la Minister. Asta pentru că oamenii trăiesc în lumea reală şi nu într-o lume în care totul este foarte bine doar pe hârtie.

Pentru că aceasta este marea dramă a învăţământului românesc. Totul arată perfect pe hârtie, în ciuda faptului că învăţământul se degradează de la an la an miniştii care s-au perindat la cârma ministerului au încercat să ne asigure că totul e bine. Sau, mai degrabă, aproape bine. Pentru că miniştrii au promis reforme. Cum le-au sucit, cum le-au gândit, cum le-au aplicat se vede foarte bine. Din rău în mai rău şi se înaintează pe aceeaşi cărare bătătorită dar care duce către prăpastie.

Continue reading “Programul “Mărul otrăvit” pentru olimpicii din România”

Atunci când nesimţirea se întâlneşte cu oportunitatea, educaţia nu are nicio şansă

Cred că aţi auzit cu toţii – cei care mai treceţi din când în când pe aici – despre cazul din comuna Frăsinet, judeţul Călăraşi. E vorba despre primarul care vrea să-l dea afară pe directorul şcolii. Acel director care i-a fost atât elev cât şi angajat.

Mda, la prima vedere pare de râs. Genul de întâmplare descrisă de români cu expresii de genul “S-a suit scroafa-n copac”. Unii au râs de situaţia asta. Cum, domnule, să vrea să-l dea afară fostul paznic de la şcoală? Ăla care i-a mai fost şi elev? Numai în România se poate întâmpla una ca asta…

Din păcate, nu doar în România se întâmplă astfel de aberaţii, dar deocamdată pe meleagurile astea trăim şi e absolut firesc să ne dorim să fie ceva mai bine. Suntem sătui de treizeci de ani de impostură şi amatorism în toate domeniile. Treizeci de ani care vin după deceniile de comunism feroce. Vrem şi noi să trăim într-o ţară normală, nu într-o democraţie atât de originală că deja stârneşte greaţa.

Continue reading “Atunci când nesimţirea se întâlneşte cu oportunitatea, educaţia nu are nicio şansă”

Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Chiar aşa? Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?

Un posibil răspuns ar putea fi cel oferit de mai multe ori până acum de domnul Liviu Dragnea. “Atâta poate ţara asta”. Ţara asta care poate plăti salarii uriaşe pentru unii dintre fericiţii angajaţi la stat, ţara ce poate plăti pensii speciale de zeci de mii de lei sau chiar euro unor pensionari privilegiaţi nu poate plăti mai mult pentru lefurile profesorilor.

Ştiu, unii vor spune că salariile profesorilor au crescut simţitor în ultima vreme. Adevărat, dar asta dacă facem abstracţie de creşterile şi mai simţitoare de preţuri. Iar dacă ne raportăm doar la puterea de cumpărare putem spune că, de fapt, salariile au scăzut. Cu salarii mărite cumpărăm mai puţin. Trist, dar cât se poate de adevărat.

Continue reading “Profesorii de ce nu primesc pensii speciale?”

Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice

E ştiut de când lumea că o faptă rea atârnă mai greu decât o mie de fapte bune. Din păcate, nu trece o zi fără ca în mass-media să apară “isprăvi” ale unor cadre didactice, fapte care întinează şi mai mult imaginea deja şifonată a învăţământului românesc.

Există o mulţime de cadre didactice oneste, dedicate meseriei, care îşi fac treaba cum nu se poate mai bine. Din păcate e cam dificil să le observi şi apreciezi munca din cauza unor personaje care nu au ce căuta în învăţământ şi ale căror fapte reprobabile se răsfrâng asupra tuturor dascălilor. N-ai să vezi prea mulţi români vorbind despre un profesor care a reuşit să obţină elevi olimpici, dar tot românul are ceva de spus despre violatorii, beţivii şi incapabilii de la catedră. Şi nu de bine, desigur.

Continue reading “Despre iubiri interzise şi evaluarea psihologică a cadrelor didactice”

Gest şocant făcut de un director schimbat din funcţie

Un director de la o şcoală din Videle a reuşit să scandalizeze prin comportamentul său nu doar corpul profesoral, ci întreaga comunitate. Profesorul P. V a ales să protesteze într-un mod inedit împotriva faptului că a fost eliberat din funcţia de director pe criterii politice, el fiind înlocuit cu o vecină de scară a premierului V. V. D.

Continue reading “Gest şocant făcut de un director schimbat din funcţie”